Iată că a mai trecut o zi, 1 aprilie, în care noi am avut privilegiul să ne păcălim oficial aproapele nostru. Pentru că, în rest, nu facem altceva decât să ne auto-păcălim colectiv şi moldoveneşte.
Spuneam la o ocazie că, după odiseea epuizantă a alegerii şefului statului, vom găsi altceva pentru a ne mai prosti vreo doi-trei ani. Am regăsit, de fapt, pentru că să găseşti ceva nou presupune şi niţică imaginaţie, dar deja nu-i de unde...
Ce ne prieşte, aşa dar, mai mult pentru a face pe prostul sau chiar pentru a ne prosti de-a binelea în continuare? Păi, lucrurile serioase, nu ca la alţii... Nouă daţi-ne temeiuri fundamentale ca să ne exercităm în continuare capacitatea de a ne tândăli, de a zburda fuduli cu tichie de mărgăritar pe cap! Nu te miri ce metehne mărunte, reparabile într-o societate cu grijă pentru sănătatea sa...
Ce trebuie să ne re-preocupe acum, în primul rând, în loc să muncim calm, cinstit şi fructuos fiecare la locul său? Păi Steagul sub care ne-am putea prosti în continuare, Limba în care să ne exteriorizăm tezaurul de prostie, Identitatea prin care ne-am putea omologa modul prost în care ne regăsim în istorie şi, apropo, Istoria prin care să arătăm că secretul nostru de a evita să fim inteligenţi este multisecular...
Nu că toate astea n-ar fi fundamental importante... Dar când un deteriorat intelectual sau altul, aspirant la lauri politici cu te miri ce coşmelie-partid, spune că doar el ştie cum e cu limba, şi că doar poziţia sa identitară şi istorică este obligatorie, te apucă lehamitea. Cum naiba să le lămureşti pe toate cu calm şi responsabilitate? În plus - aţi ghicit - dacă nu crezi ce-a visat un ciudat politic sau altul, eşti părtaş la asasinarea acestui stat... De fapt, acest stat, într-adevăr ar putea dispărea dacă se vor tot rumega prosteşte în continuare dileme inventate identitare, istorice şi lingvistice.
Ş
