» Ca sa te duci la mare, in Romania, iti trebuie un imprumut de la banca. Daca mergi pe Valea Prahovei sau in zona Bran-Moeciu, te simti ca pe Lipscani. si atunci, ce e de facut? Iti faci bocceluta, iei niste merinde, te sui in tren si dupa 10 ore (nu cu mult mai mult decat pana la Mangalia) ajungi in Maramures.
O varianta ar fi salistea de Sus, pentru care trebuie sa te dai jos din tren in gara Iza. Pensiuni sunt nenumarate pe Valea Izei. La un sfert de pret fata de Bran, iar daca ti-au mai ramas merinde sigur le arunci cand dai de gustul bucatelor oferite de gazda. Un "cincizeci" de horinca inainte (cereti varianta light, special pentru bucuresteni, are doar 50 de grade), dupa care incepe nebunia. Branzeturi in zeci de forme, lactate direct de la sursa, carne careia, fata de cea de la hipermarket, ii recunosti foarte usor animalul de provenienta, o placinta uriasa in incheiere. Apoi un somn bun, in ciuda cocosului care degeaba se chinuieste sa te scoale dimineata-n zori.
Dimineata, cand iesi la sosea, ai senzatia ca te afli in alta tara. Sau, in cel mai bun caz, te crezi in Primaverii. Vila langa vila, gospodarii in care toate isi au locul bine stabilit. septelul intr-o parte, la destula distanta tractorul, semanatoarea, motocositoarea si alte asemenea utilaje al caror nume imi scapa, iar aproape de poarta (maramureseana, bineinteles) – autoturismul, inmatriculat oriunde in Europa, numai in Romania nu. Masina este a tinerilor care muncesc afara, utilajele sunt pentru parintii lor, iar vacuta este cea mai buna prietena a copiilor veniti din Spania sau Anglia in vacanta la bunici. Despre oameni, ce sa mai zic. Am primit si am dat binete pana mi s-a uscat gura. Mi-a trecut cu laptele batut pe care l-am primit fara sa cer de la un localnic. Chis sau Iuga, nu mai stiu, pentru ca acolo toti sunt din neamurile astea. Ba nu, mai exista si Bacenii
