În prima ligă din România s-a format un neoficial „Club expirat“ al tehnicienilor la care nu mai apelează nimeni de ani de zile.
În lumea sălbatică a fotbalului românesc s-au format două categorii importante de antrenori: „traseiştii“ şi „expiraţii“.
„Traseiştii“ nu numai că n-au făcut nimic notabil de ani de zile, dar au bifat o serie lungă de contraperformanţe şi, cu toate acestea, nu rămân mult timp fără angajament şi merg de la un club din Liga I la altul.
Al doilea grup e format din tehnicienii care nu sunt neapărat mai buni sau mai slabi decât colegii lor „traseişti“. Ei au ajuns în „clubul expiraţilor“ întrucât n-au fost la fel de descurcăreţi precum „traseiştii“. Au ieşit din circuitul Ligii I, deoarece n-au ştiut să se pozeze în salvatori, aşa cum face Cârţu, spre exemplu, care s-a autointitulat „SMURD“, deşi are mai multe retrogradări în ultimii ani.
Ţiţi, opt trofee şi şomer din 2010
Dumitru Dumitriu e cel mai important antrenor cu vechime, care a fost uitat de Liga I. Cine ar fi crezut că Ţiţi, care în anii ’90 a dominat fotbalul românesc cu Steaua, va ajunge şomer şi marginalizat? A câştigat cinci titluri, două Cupe ale României şi o Supercupă, toate cu Steaua, şi a calificat formaţia din Ghencea de trei ori în grupele Ligii Campionilor. În ciuda acestui CV, Ţiţi a fost ultima dată pe banca unei formaţii din Liga I în 2010, la Poli Iaşi. Până să ajungă la Iaşi, el a lucrat inclusiv în Liga a III-a, la Prefab Modelu.
„Gabello“ şi „Mourinho“ au devenit amintiri
O parte dintre antrenorii la care nu mai apelează nimeni acum, erau chiar în vogă în urma cu ani de zile. Gabi Stan era considerat un soi de Fabio Capello al Ligii I, datorită faptului că punea mare accent pe organizare tactică. De aici i-a venit şi porecla de „Gabello“. Dacă Gabi Stan îşi me
