În ascensiunile sale pe cei mai înalţi munţi ai lumii, Horia Colibăşanu a pierdut trei colegi. De fiecare dată trupurile lor au rămas pe vârf, unde sunt adevărate cimitire. Numai în Himalaya şi-au lăsat oasele în munţi aproximativ 1.000 de alpinişti.
„Alpinismul nu e un sport extrem”, spune alpinismul timişorean Horia Colibăşanu, întors recent dint-o expediţie de succes pe vârful Makalu (8463 metri), din Himalaya. În ciuda acestei convingeri, moartea îi pândeşte pe alpinişti la fiecare pas. Dovadă în acest sens stau experienţele lui Colibăşanu, care, în patru ani, a pierdut trei colegi de expediţie, dintre care unul era cel mai bun prieten al său, spaniolul Inaki Ochoa de Olza. Ultima expediţie a fost însă cea mai cruntă. Alpinista elveţiancă Joelle Brupbacher s-a stins chiar în braţele timişoreanului, care a făcut tot ce a fost omeneşte posibil pentru a o salva.
CLICK PE POZE PENTRU GALERIE FOTO CU ULTIMA EXPEDIŢIE A LUI COLIBĂŞANU
„Mormintele” de pe munte
„Joelle se simţea foarte rău. Deşi îi administrasem medicamente speciale pentru altitudine, acestea nu puteau compensa epuizarea şi lipsa oxigenului. Când am intrat în cort, Joelle nu mai respira. Am făcut masaj cardiac, dar nu am reuşit să obţinem nicio reacţie”, a povestit Horia. După ce a fost constatat decesul, alpiniştii au plecat mai departe, lăsând trupul neînsufleţit al alpinistei acolo. „Eu nu ştiu să se fi făcut vreo recuperare. A fost o încercare de salvare, cu elicoptere, şerpaşi. Tentativa a eşuat după jumătate de drum, iar factura a venit cam 50.000 de euro. Nu costurile sunt însă principala problemă, ci faptul că se riscă viaţa unor oameni pentru a recupera un corp uman”, a explicat Horia Colibăşanu. Potrivit acestuia, a fost un caz în care cadavrul unui alpinist a rămas chiar în potecă, fiind aruncat, la cererea familiei, în prăpastie. Potrivit alpinistu
