Am aşteptat cu nerăbdare momentul în care vom putea emite facturi în format electronic. Momentul a venit şi a trecut, şi nu a bucurat pe prea mulţi. Legiuitorul a reglementat atât de strict procedura de emitere şi transmitere electornică a facturilor, încât cele mai bune intenţii şi aşteptări au fost sufocate de povara birocratică. Drept pentru care nu ne mai bucură prea tare apariţia noii legi privind arhivarea electronică (Legea nr. 135/2007 privind arhivarea docume
Am aşteptat cu nerăbdare momentul în care vom putea emite facturi în format electronic. Momentul a venit şi a trecut, şi nu a bucurat pe prea mulţi. Legiuitorul a reglementat atât de strict procedura de emitere şi transmitere electornică a facturilor, încât cele mai bune intenţii şi aşteptări au fost sufocate de povara birocratică.
Drept pentru care nu ne mai bucură prea tare apariţia noii legi privind arhivarea electronică (Legea nr. 135/2007 privind arhivarea documentelor în formă electronică). Ce poate fi altceva decât un cumul de formalităţi birocratice, necesare pentru a arhiva documentele? Trebuie să facem însă o remarcă: nu este, aşa cum ar putea părea la prima vedere, o lege care să ne spună cum să ne organizăm arhivele proprii. Actul normativ are în vedere stabilirea unui standard privind serviciile de arhivare electronică oferite de către terţi. Cum ar veni, un standard de industrie, dar recunoscut prin lege.
De la bun început, trebuie să spunem că abordarea acestei probleme printr-o lege ni se pare de-a dreptul exagerată. Şi asta pentru că, să nu uităm, există deja o lege privind arhivele naţionale, care reglementează obligaţiile tuturor creatorilor şi deţinătorilor de documente ce fac parte din Fondul Arhivistic Naţional al României. În definitiv, ne interesează acele documente despre care legea spune că tr