Bogdan Lucaciu este psiholog clinician si psihoterapeut cu practica privata (din 2004). Intre 1974 si 1992, a fost cercetator la Institutul de Neurologie si Psihiatrie Bucuresti. Dupa 1992 s-a implicat in programe sociale: copiii strazii, alternativa educationala Step By Step. Membru al Asociatiei Romane de Psihoterapie Psihanalitica, membru al Comisiei de Psihologie Clinica si Psihoterapie a Colegiului Psihologilor din Romania. "Grandparent" al Federatiei Romane de Psihoterapie.
- Bogdan Lucaciu, de curand ai fost invitatul unei emisiuni Parte decarte, unde ai fost titrat "psihoterapeut". Pentru inceput, ai putea stabili o diferentiere, pe scurt si daca exista, intre psiholog, psihiatru si psihoterapeut?
- Psihicul sau "sufletul" este imaterial, la fel de greu de circumscris precum umorul, arta, sau fericirea - pe care le traim. Precum aerul pe care il respiram, dar nu avem mijloace directe de a-l descrie. De altfel "psihe" si "suflet" provin etimologic din "rasuflare". Precum cu aerul pentru omul naiv, introspectia s-a dovedit neindestulatoare in incercarea de-a intelege psihicul. Acesta are insa "regulile" lui de functionare generale (ale caror aberatii sunt comune tuturor oamenilor - vezi celebrele iluzii optice), precum si specificitati individuale. Ele se datoreaza atat geneticii, cat si unei dezvoltari individuale, care duc la reactii adaptative sau neadaptative la situatii de viata (psihologie versus psihopatologie). Observatorul format si avizat al acestora este psihologul.
Ramura medicinei care studiaza tulburarile functionarii psihologice (psihopatologia) si fundamentele ei somatice, ca si efectele asupra psihicului ale remediilor de natura biologica (in principal psihofarmacologice) este psihiatria. Psihiatrul este medicul format in diagnosticarea si tratarea bolilor psihice. (Multi confunda sa
