Fosta mare atletă a trecut prin momente grele în copilărie, dar, printr-o dorinţă extraordinară, a realizat lucruri fantastice ca sportiv şi manager Marea Doamnă a atletismului românesc a împlinit, ieri, 70 de ani, vârstă pe care nu şi-o arată în niciun fel. Plină de energie, Iolanda Balaş munceşte, încă, în slujba atletismului, sport pe care îl adoră şi pentru care ar fi în stare să facă orice. Într-o discuţie particulară, Ioli, aşa cum o numesc prietenii, ne-a dezvăluit câteva amănunte prea puţin ştiute, din viaţa unei campioane. Dublă campioană olimpică, deţinătoare a 14 recorduri mondiale, în numai 5 ani, Iolanda a deţinut supremaţia absolută la săritura în înălţime. Asta a făcut-o pe Marea Doamnă a atletismului românesc să intre definitiv într-o carte de aur a marilor campioni. Puţini ştiu însă că, până să ajungă la performanţă, Iolanda a fost nevoită să alerge după bani, de mic copil, pentru a putea supravieţui. Obicei pe care şi l-a păstrat până acum, de această dată cu scopul ca sportul românesc să meargă mai departe. "Eram la Timişoara, imediat după război. Trăiam doar cu mama, care era femeie de serviciu. Chiar dacă aveam doar 12 ani am fost nevoită să contribui la bugetul familiei. Aşa că am convins un chioşc să le vând ziare. Eram bucuroasă seara când ajungeam acasă cu puţinii bănuţi pe care îi strângeam", ne-a declarat, zâmbind, doamna Balaş. şansa i-a surâs însă repede, pentru că o familie de atleţi din Timişoara a văzut-o jucându-se în curtea casei în care locuia şi, sesizându-i abilităţile fizice, au dus-o la secţia Electrica de pe malurile Begăi. După desfiinţarea clubului timişorean, a venit la CCA, ulterior Steaua, echipă la care a cunoscut cele mai mari satisfacţii. "La Steaua am beneficiat de o atmosferă propice performanţei. Aici am avut condiţiile de a ajunge în top", spune Ioli. S-a contrat cu Gheorghe Gheorghiu Dej Înainte de Jocurile Olim