Locuitorii RSSM au primit cu satisfacţie comunicatul oficial din 4 martie 1953 despre îmbolnăvirea lui Iosif Stalin, dar mai ales cel din 6 martie privind moartea dictatorului. Unii au avut curajul să se bucure public şi, fiind turnaţi la Securitate, au ajuns în gulag.
La 1 martie 1953, după o beţie cruntă din ajun, Stalin este găsit de paza personală trântit la podea în sufrageria de la vila din Kunţevo, o suburbie a Moscovei. Trei zile mai târziu este difuzată prima informaţie despre îmbolnăvirea „iubitului conducător", iar la 6 martie se anunţă că a murit. Mulţi basarabeni n-au împărtăşit jalea care a cuprins muncitorii şi colhoznicii din întreaga lume, ci au răsuflat uşuraţi. Şi-au amintit despre necazurile pe care le-au avut de suferit.
Isteria despre „pierderea grea suferită de poporul sovietic şi partea progresivă a lumii" declanşată de propaganda sovietică la moartea lui Stalin nu a fost susţinută de basarabeni. Dosarele descoperite recent în arhiva SIS arată că au fost multiple revolte documentate de NKVD, între 4 şi 6 martie, şi ajunse în instanţa de judecată. Unii dintre cei care au simţit pe propria piele stalinismul nu s-au temut să-şi exprime satisfacţia în legătură cu dispariţia fizică a satrapului, dar şi speranţele pentru o viaţă mai bună.
Grigore Carp s-a născut în 1892 în familia lui Ion şi Elena Carp din Cetireni, plasa Ungheni, judeţul Bălţi. Grigore termină două clase şi, în 1915, este înrolat în armata ţaristă, unde s-a aflat până în 1918. Întors la vatră, lucrează pământul alături de părinţi, iar după căsătorie - din care se nasc patru copii - în gospodăria proprie. La 1940 avea opt hectare de pământ arabil, un cal, o pereche de boi, mai multe oi şi angaja 2-3 persoane la munci sezoniere.
„Stalin are dinţi de câine"
Simte stalinismul în primii ani, fiind judecat, în 1946, la şase luni de închisoare pentru neîndepl
