„N-am venit să ţin un discurs“, cel mai recent volum al cunoscutului scriitor columbian recompensat cu Nobelul literar în anul 1982, intră de astăzi în librăriile din ţară. Cartea reuneşte 22 de texte ale lui Gabriel García Márquez (83 de ani), destinate a fi citite public, printre care şi un discurs inedit de la absolvirea liceului.
Citind aceste discursuri, mărturisea Gabriel García Márquez despre textele reunite în volumul „N-am venit să ţin un discurs" (Editura Rao, traducere de Tudora Şandru-Mehedinţi, 192 pagini, 34,99 lei), „redescopăr cum m-am schimbat şi am evoluat ca scriitor". O selecţie de 22 de scrieri rare, volumul reuneşte, în primul rând, obsesiile şi inspiraţiile literare ale părintelui realismului magic. Esenţial este discursul rostit de Gabriel García Márquez la primirea Nobelului, ţinut la 8 decembrie 1982, la Stockholm (Suedia) şi intitulat „Singurătatea Americii Latine".
O capodoperă a genului, acest text esenţializează opera prozatorului, fiind o declaraţie de dragoste şi vulcanică, şi tristă pentru America Latină, patria aceasta uriaşă a unor bărbaţi călăuziţi de himere şi a unor femei brave, a căror dârzenie nesfârşită se confundă cu legenda". Un alt discurs inedit, care lasă să transpară mult din García Márquez omul, cu valorile şi reperele sale, este cel rostit în faţa colegilor de clasă, la absolvirea liceului, pe vremea când scriitorul avea doar 17 ani. Odă pentru prietenie, „Academia datoriei" - cum se intitulează discursul -, trimite la intimitate şi reflecţie.
„Analizaţi-vă fiecare propriile sentimente, cercetaţi unul câte unul motivele pentru care simţiţi o preferinţă nedezminţită pentru fiinţa căreia i-aţi mărturisit toate intimităţile voastre şi atunci veţi putea desluşi raţiunea acestei festivităţi", îşi îndeamnă tânărul García Márquez colegii.
„Cel mai mare vrăjitor al Americii Latine"
Tudora Şan
