Aproape toate întâmplările de pe scena noastră politică sunt explicate prin intervenţia unui personaj cu puteri ieşite din comun.

Din mitologia greacă aflăm că grecii nu puteau pleca spre Troia deoarece marea era agitată. Prorocul Calhas îi spune lui Agamemnon că furtuna a fost provocată de zeiţa Artemis, care se răzbună pe el deoarece i-ar fi ucis o căprioară. Pentru liniştirea mării, el, Agamemnon, trebuie să aducă zeiţei drept sacrificiu pe fiică-sa, Ifigenia. Tatăl îşi sacrifică fiica. O dată îmbunată zeiţa, marea se linişteşte. Noi, oameni ai secolului XXI, ştim că nu zeiţa Artemis stârnise şi întreţinuse furtuna. Ştim că fusese vorba pur şi simplu de un fenomen al naturii. Grecii explicau însă întâmplările din jurul lor prin intervenţia zeilor atotputernici.

Urmărind în scena noastră politică românească din ultimul timp, ai impresia că te afli în Grecia lui Homer, şi nu în România secolului XXI, membră a Uniunii Europene. La fel ca în Grecia de acum peste două mii de ani, aproape toate întâmplările de pe scena noastră politică sunt explicate de politicieni şi jurnalişti prin intervenţia unui personaj cu puteri ieşite din comun. La vechii greci, personajul pe seama cărora se punea aproape tot ce se întâmpla în viaţă era un zeu. La românii din anul de graţie 2010, personajul pe seama căruia se pun aproape toate întâmplările din viaţa noastră politică nu e un zeu, ci un biet om: Traian Băsescu.

Un primar de oraş reşedinţă de judeţ e condamnat de Curtea Supremă de Justiţie într‑un dosar administrat de DNA. E mâna lui Traian Băsescu! - strigă în cor politicienii şi jurnaliştii. Agenţia Naţională de Integritate înaintează Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie o plângere penală împotriva lui Mircea Geoană pentru fals în declaraţia de avere. Preşedinte al principalului partid de opoziţie, preşedinte al Senatului, cât pe-aici să fie p