Situatia deplorabila a natiunii romane devine din ce in ce mai mult la Bucuresti si un subiect de analiza a unor politicieni de prim rang. Printre primii care au renuntat la cifre inventate, lozinci si explicatii de natura politica corecta, se numara europarlamentarul Adrian Severin. Intr-un articol publicat in urma cu cateva zile, "Colonizarea unei natiuni esuate" autorul, cu mandat de reprezentare a Romaniei in Parlamentul Uniunii Europene, trateaza subiectul colonizarii si refeudalizarii Romaniei in cea mai incomoda maniera pentru cei ce s-au succedat de peste doua zeci de ani la conducerea tarii.
Traversarea unei crize economice si solutionarea unor conflicte politice nu mai are nimic in comun cu starea de eroziune a statalitatii romanesti, demna sa puna odata pentru totdeauna proiectul de tara pe butuci. La egalitate de timp, dupa doua decenii de regim ceausist si inca doua decenii de regim postdecembrist, suntem martorii unei transformari de la un stat national-comunist care lupta candva impotriva colonialismului pe mapamond, intr-o regiune fara statalitate in cautare dupa stapanire straina.
Citind cu atentie articolul mai sus semnalat as putea crede ca Romania are de-a dreptul un calendar politic propriu - in care anotimpurile se repeta odata la ceva mai bine de un secol. Dupa o era glaciara de suzeranitate otomana, o primavara a independentei nationale, urmata de o vara interbelica roditoare si o toamna in spiritul unei recolte sistematizate, postdecembrismul marcheaza totodata si inceputul unui nou „an” sau ciclu politic, cu precizarea ca noua era glaciara nu mai este una otomana ci imperial-europeana. Revenirea Romaniei la structuri feudale sau la raporturi sociale iobagesti insa nu se poate
explica doar prin factori de natura interna si nici nu se poate combate doar printr-un simplu act electoral.
Pentru a intelege mai bine acest
