Medicul Nicoleta Popescu coordoneaza sectia ATI a Spitalului Municipal de Urgenta Roman. Pasiunea pentru medicina s-a nascut din copilarie. Ea nu a abandonat aceasta profesie nici cind nu a fost platita sase luni si nici din cauza faptului ca, uneori, nu a putut salva viata pacientilor ei. Coordoneaza una din cele mai importante sectii a Spitalului Municipal de Urgenta Roman, cea de Antestezie si Terapie Intensiva (ATI), dar la locul de munca nu o deosebesti dintre ceilalti angajati. Medicul Nicoleta Popescu a facut o pasiune pentru medicina inca din clasa a sasea, cind a fost operata din cauza unei apendicite. De atunci si-a mai dorit sa practie si alte meserii, a vrut la Conservator, dar, pina la urma, prima decizie a ramas si ultima. Primul si singurul loc de munca a fost la Spitalul Roman. "Am ales sa profesez aici pentru ca era acasa. Noi cred ca sintem o familie mai speciala. Si fratele meu, inginer, s-a intors acasa dupa mai multi ani petrecuti printre straini. Parintii mei au o casa intr-o zona mai retrasa din oras si locuim acolo cu totii, ca o familie adevarata, in universul nostru", spune zimbind Nicoleta Popescu. Este multumita de locul de munca, desi sensibilitatea care o caracterizeaza a iesit la iveala de multe ori. Cind vorbeste despre cazurile pe care le-a avut, tonalitatea vocii se schimba. "Tin minte ca, in urma cu citiva ani, una dintre cele mai bune prietene ale mele din Iasi a avut un accident urit. Era insarcinata in luna a sasea, dar copilul nu a supravietuit. Stiu ca am venit de acasa, a fost un moment foarte greu, deoarece eram implicata emotional. Un alt caz care m-a impresionat a fost in 2009, de Craciun. Era vorba de o femeie, victima a unui accident rutier. Am intrat dimineata in sala, iar la scurt timp au ajuns la spital sotul si alti membri ai familiei. Am luptat pentru viata femeii cam 11 - 12 ore, dar in zadar. La un moment dat aveam