Intr-un fragment din proza lui Calistrat Hogas, dintr-un manual de clasa a VIII-a, dinainte de 1990, ca sa li se explice elevilor cine era Pisicuta, cu care calatorea autorul, intr-o nota de subsol scria ca era... cal, desi era limpede ca era iapa, cu nume de mata. Fenomenul apare si, post-revolutionar, la televiziune, unde doar taranii intervievati spun iapa, iar reporterii cal sau cal-femela! Daca e vorba de o catea, i se spune caine-femela. Se evita si denumirile scroafa, purcea, uneori si vaca, de parca bietele animale ar fi vinovate de metehnele oamenilor cu care sunt asemanate. Nu ar fi de mirare ca in curand sa auzim la televizor de tauri-femele, porci-femele, pisica-mascul si alte minunatii de tranzitie. De pui de curcan am aflat, nu prea demult, dintr-un raport al vigilentului nostru SRI, dar inca nu am auzit de cocos-femela sau de gasca-mascul. Parasind zoologia, merita consemnate spusele unui politician despre cineva cu "sabia lui Zalmoxis deasupra capului". Poate ca a vrut sa atraga atentia asupra unei primejdii deosebite, fiindca, orisicat, sabia lui Zalmoxis este mai grozava decat a pricajitului de Damocles, cine-o mai fi fost si ala. Cat despre programul "Mari romani", asa cum am prezis, nu decurge pe masura ambitiilor celor ce l-au initiat. N-ar fi mare lucru cu bascalia care se face despre acest program la unele posturi de radio sau in presa scrisa. Romanii rad de orice, mai ales dupa Revolutie, din te miri ce motive. Ar fi de asteptat mai degraba sa planga, avand in vedere situatia dezastruoasa a Romaniei de astazi. Dar macar atat am castigat in Decembrie 1989: dreptul de a rade. Problema e ca in chiar studiourile TVR, in emisiunile legate de "Mari romani", s-au spus de catre unii chemati sa-si dea cu presupusul, rautati si gogomanii. Cum e posibil sa te legi intr-o emisiune de viata particulara a reginei Maria, trecandu-i meritele politice, natio