Administraţia prezidenţială, prin gura consilierului Turcan, mustră postul Realitatea pentru gestul incorect al reluării unei teme de “dezinformare” din campania electorală: celebrul dos de palmă aplicat de candidatul prezidenţial unui puşti obraznic din Ploieşti, în timpul unui miting electoral.
Vorbeşte dl Turcan despre gestul “difuzării obsesive a unui film trucat”, în încercarea de a se influenţa rezultatul alegerilor. Pelicula respectivă “a fost alterată, fiind practic un trucaj!”
Las la o parte lipsa de logică a alternativelor: ori a fost alterată, ori a fost un trucaj. Dacă a fost alterată, nu se poate trage nici o concluzie. Dacă a fost un trucaj, acesta ar trebui să nu mai ridice semne de întrebare. Revin însă la ceea ce s-a întâmplat în urmă cu vreo zece luni, în plină campanie prezidenţială. Atunci Dinu Patriciu a anunţat că există o casetă în care candidatul Băsescu lovea un copil. A doua zi filmul a fost difuzat de un post de televiziune, în chiar prezenţa lui Traian Băsescu. Prima sa reacţie a fost de descumpănire: “O să mă uit, nu pot să afirm că e trucaj. Trebuie văzut, poate m-a înjurat, poate a vorbit urât femeii. Nu ştiu, voi da o explicaţie acestui episod”. Explicaţia a venit câteva zile mai târziu, în cadrul unei dezbateri cu contracandidaţii când Băsescu a afirmat solemn: “Jur că nu l-am lovit pe copil cu pumnul în faţă!” Afirmaţia lasă loc variantelor: nu l-am lovit cu pumnul, i-am cârpit doar un dos de labă, să se înveţe minte şi să nu mai injure (înjurătura puştiului se pare că fusese: “Trăiască Iliescu!”). Staff-ul s-a inflamat şi a lansat o serie de investigaţii prin care să se probeze faptul că respective casetă, despre care preşedintele nu credea că e un trucaj, e de fapt un trucaj! Antologică va rămâne demonstraţia ştiinţifică făcută la un post TV de către Daniel Funeriu, care analizând “frame cu frame” a tras concluzia că mâ
