Ciocolata ... Teama, frica teribila, ingrozitoarea durere a constiintei ca e adevarat.
Eu l-am omorat pe Dumnezeu! Ciocolata ... Teama, frica teribila, ingrozitoarea durere a constiintei ca e adevarat.
Eu l-am omorat pe Dumnezeu!
Toata viata am crezut asta. Toata viata mi s-a reprosat asta. De atat de multe ori mi s-a scuipat asta in fata, incat am inceput sa cred si eu, dar nu numai atat, am inceput sa caut si sa gasesc argumente care sa-mi demonstreze ca asa e. Nu strainii imi reprosau asta, nu un om caruia i-as fi putut gresi din prea multa vanitate de copil, din prea multa incredere in propriile puteri, din orgoliu, ci ai mei. Ai mei! Ai mei, oamenii care ma defineau si care-mi sunt mai dragi ca lumina ochilor si ca respiratia zilei de maine. De dragul lor am acceptat vina de a-l fi omorat pe Dumnezeu. Ei sunt cei care m-au condamnat, si din prea multa iubire de ei am acceptat asta. Oare exista asa ceva? Prea multa iubire-exista?! Toata viata am crezut in cele mai intime resorturi ale fiintei mele, ca eu pentru asta am venit aici, pe pamant. Pentru iubire, si am dat butonul de iubit la maxim, insa am esuat mereu in iubire si nu stiu de ce. Asta inseamna ca eu l-am omorat pe Dumnezeu!!!
Am intalnit pe cineva caruia ii placea foarte mult ciocolata...
Prea multi oameni dragi au disparut de langa mine din vina mea. Asta inseamna ca eu am mai multa putere decat Dumnezeu, daca pot decide asta, nu-i asa? Atat de adevarat e! Eu l-am omorat pe Dumnezeu! Nu ma puteti convinge ca nu-i adevarat. Eu pot! Am atata putere!
Am stiut imediat cat de mult ii place ciocolata. Imediat am stiut! Atat de multe stiu... Atat de multe pot... Tare mult ii placea ciocolata.
Sunt un om rau! Am lovit cu rautate acolo de unde nu pleca decat dragoste si nu am facut asta o singura data. Toti au murit in jur! Nu poate fi altfel, eu l-am omorat pe Du
