Tăria de ureche a guvernanţilor Nu, nu doar Roşia Montană i-a scos în stradă pe români, cu miile, cu zecile de mii, în Bucureşti, în seara zilei de duminică, 15 septembrie. Ci disperarea generată de un sistem opac.
Un sistem politicianist care, departe de a fi în slujba cetăţeanului, încearcă, prin toate metodele imaginabile, să-şi păstreze un minim alibi democratic, în timp ce-l retransformă pe român în ceea ce a fost veacuri la rând: un supus al celor mari şi tari, un ins legat de glie, rămas la cheremul lui vodă, al boierilor şi al dulăilor lor.
Sigur, mai nou, buboiul a început să se spargă din cauza Roşiei Montane. Incompetenţa crasă de care a dat dovadă mare parte din clasa politică, arătându-se cu totul incapabilă să lămurească şi să gestioneze delicatele şi complexele probleme legate de exploatarea din Apuseni, nu putea să nu işte mari nemulţumiri.
Dar, în mod clar, manifestaţiile care au avut loc în ultima vreme nu sunt pur şi simplu ecologiste, deşi au ieşit în stradă şi destui oameni îngrijoraţi de soarta mediului ambiant. În condiţiile în care multora li se pare că oligarhii şi mafioţii sunt pe cale să vândă ţara cu bucata şi puţin la pasă celor de la cârmă de cât ar otrăvi-o cumpărătorii, dacă preţul lor e bun, protestul acestor oameni temându-se nu doar pentru ei, ci şi pentru copiii lor, nu e de mirare.
Pe de altă parte, demonstraţiile n-au fost în primul rând şi nu sunt nici anti-capitaliste, xenofobe şi anti-corporatiste, chit că printre manifestanţi s-au amestecat şi obişnuiţii suspecţi, contaminaţi de naţionalism, ori neo-comunism.
Că între oameni cât se poate de normali şi raţionali, alcătuind marea majoritate, au scos capul, în Piaţa Universităţii, şi niscaiva protestatari umblând brambura, cu minţile vraişte, de cât au fost alimentate la varii televiziuni de partid şi de stat cu idei colectiviste, nu poate ui