Nu stiu daca va avea succes sau nu colectia de poezie de la Cartea Romaneasca. Tata Polirom a riscat mult aruncind in joc niste carti a caror valoare trebuie mai intii sa o faca vizibila unui public larg. Si mai ales astora tineri care, vai, nu mai citesc, stau toata ziua pe net si la televizor, asculta muzica si o ard aiurea prin cluburi. Tinerii astia habar n-au de Komartin si de Tupa, de Vladareanu sau de Sociu si, pe bune acum, nici nu prea ii intereseaza. Poezia e datata pentru ei. Poezia e in manuale si poezia e de comentat la bac. Iar atitudinea asta nu-i de judecat. Cea mai mare timpenie sa judeci tendinte. Singura poezie care se vinde e cea a lui Cartarescu si a lui Brumaru. De citit se mai citeste Naum, sa spunem, desi, ca editura, nu prea dai financiar lovitura cu el. Ramine sa vedem cum se misca Opera poetica a lui Dinescu.
Nu vorbesc acum de valoarea textelor, ci exclusiv de cifra de vinzari. Care, cel putin la Cartarescu, a beneficiat enorm de pe urma unei vorbe aruncate de Basescu, a alteia balmajite de Vanghelie, a aparitiei intr-un spot electoral. Lucruri care n-au nimic de-a face cu scriitura poetului impricinat. Propun ca Basescu sa organizeze in fiecare saptamina cite o conferinta de presa in care sa anunte ce scriitor roman a mai citit el in pat cu nevasta-sa. Nu, serios acum, dincolo de astfel de accidente care-l mai fac pe cite unul sa apara in ziare si la teveu, poezia trebuie sa devina din nou trendy ca sa aiba vreo sansa. Trebuie in primul rind sa reia contactele cu alte zone, mult mai dezirabile si mai vizibile, ale culturii. Daca e sa-i credem pe Ziz¡ek si pe Baudrillard, care, desigur, vorbeau de chestiuni ceva mai generale, poeziei ii lipseste componenta de divertisment care sa o apropie de cultura populara.
Intr-un fel sau altul, ma invirt prin tot felul de medii („artistice“, sa le spunem, trecind peste momen
