Sincer sa fiu, am momente in care ma apuca o nostalgie teribila dupa gusturile unor produse de pe vremuri... de la iaurtul pina la crenvurstii din anii 1970 (nu si cei din anii 1980...), de la piinea de casa facuta de mama pina la cea din comertul "socialist", iar cind ma gindesc la viitorul nostru alimentar-culinar ma trec fiorii groazei, pe care recenta mea experienta sibiana in materie de brinza au alimentat-o din plin! Pe la mijlocul lui iulie, la Sibiu fiind, m-am dus in Piata Cibin sa cumpar ceva legume. Apoi am intrat si in hala cu brinzeturi, carne si oua - mi-am zis ca-i musai sa iau si o bucata de telemea de oaie d-aia adevarata, cum se face-n Marginimea Sibiului. Problema insa incepe odata cu intrarea-n hala: marginencele de prin Rasinari, Gura Riului, Tilisca, Poiana Sibiului, Jina etc. sar care de care mai insistenta cu gura pe tine, doar-doar te-or convinge sa te opresti in fata galantarului propriu: - Poftiti, gustati! Avem telemea proaspata, mai sarata, mai putin sarata, dar avem si d-aia mai maturata, haideti, gustati! Poate doriti cas sau brinza de burduf? Avem si urda! In cele din urma ma opresc de obicei la taraba oieritei care-mi pare cumva mai de-ncredere, mai simpatica... Absolut subiectiv, fara legatura cu pretul (care-ndeobste e la fel la toate tarabele, zici ca-i cartel!) sau cu brinza propriu-zisa. Asa si de data aceasta. - Cu ce va servesc, domnule? Telemea? Poftiti, gustati! Sa fie mai proaspata, mai sarata, mai putin sarata? Etc. etc. Si mi-a dat femeia sa gust. - Asta-i mai putin sarata... - Asta-i mai proaspata... -Asta-i mai maturata... Am gustat din vreo cinci sau sase bucati diferite de telemea, dar nici una nu era telemeaua aia la care rivneam, telemeaua pe potriva asteptarilor mele de om crescut cu oi in gospodarie, ce sa mai, pur si simplu parea a fi doar brinza facuta pentru necunoscatori, pentru fraierii de oraseni care fie n-a