Acum, sa nu credeti, dragi copii, ca eu am fost tot timpul bunic si am purtat tot timpul baston. Sau barba. Nuuu! Daca nu era Vladut, eu n-as fi fost bunic! Ei, ziceti si voi: cum, adica, sa nu fie Vladut? Doar nu credeti ca putea altul sa mearga in locul lui la gradinita si la scoala?! Un bunic adevarat trebuie sa aiba baston. Nu zic ca toti bunicii au baston sau ca cei care n-au baston nu-s bunici adevarati. Se poate si-asa, si-asa. Ca dovada, Vladut are un bunic cu bastonsi unul fara baston. Un bunic cu barba si unul fara barba. Altminteri, ar fi fost si greu sa-i deosebeasca, pentru ca pe amindoi ii cheama Nicolae. Asa, i-a fost foarte simplu: - A venit bunicu'-Nicu-cu-barba! Sau: - Vreau la bunicu'-Nicu-fara-baston! Bastonul, copii, se mai cheama si cirja. O astfel de cirja il insotea pe Bunicul meu, cind venea sa ne vada - cale de vreo 8 kilometri - din satul lui intr-al nostru. Daca n-ar fi avut baston, Bunicul ar fi venit singur. Ei, dar cum sa faca Bunicul atita drum, prin praf, prin noroaie sau prin zapezi, de unul singur?! Cine sa-l apere de vreun cocos infuriat, ca de ciini, nici vorba sa-l atace! Bunicul stia limba ciinilor, a lupilor, daca aparea vreunul, imediat intrau in vorba. - Unde ai pornit-o? il intreba Lupul, care parea ca a iesit si el la plimbare, asa, sa-si mai dezmorteasca oasele, ca tot lupul, si nu are nici un gind ascuns. - Cum, unde? se mira Bunicul.Ma duc la nepotii mei... - Hai ca merg si eu cu tine, ca si mie imi plac nepotii... - Lasa, Lupule, tu du-te la nepotii tai. C-asa-i bine: fiecare sa aiba grija de nepotii lui, zicea Bunicul. Lupul, vazind ca nu-i rost de ceva prospatura, isi punea pofta-n cui si coada intre picioare si o lua peste cimp, spre birlogul nepotilor lui. Dar nu toata ziua - buna ziua Bunicul se intilnea cu Lupul sau cu vreun ciine fara stapin. Cu cine sa vorbeasca el, la drum asa lung? Evident, cu Bastonul. Si ave