In toamna anului 2004, America si UE isi concentrau atentia si puterea de influenta in directia Ucrainei. tara desprinsa de Federatia Rusa, cu o populatie de 50 de milioane, ea insasi posesoare de arsenal nuclear ani in sir, devenise una din marile mize ale transformarilor de la comunism la democratie. SUA si UE aveau toate motivele sa atraga Ucraina in tabara occidentala, in timp ce Rusia este interesata de ramanerea ei in sfera de influenta a Moscovei. Ucraina, datorita particularitatilor sale etnice si statale, reprezinta cel mai complicat caz de evolutie postcomunista din estul Europei. Populatia din rasaritul tarii este majoritar rusofona, iar dezvoltarea acestei regiuni a ramas tributara relatiilor cu Rusia. Partea vestica a tarii, cu regiuni care au facut parte multa vreme din Imperiul Habsburgic si apoi din Polonia, a fost mai marcata de modelul de civilizatie si cultura politica central-european. In est, rusofonii ortodocsi doresc, prin politicieni si grupuri de interese, legaturi mai stranse cu Rusia. In vest, unde traiesc mai multi catolici, sunt si mai multe investitii occidentale decat in est. Partidele si politicienii din aceasta regiune au preferat relatii mai stranse cu Washingtonul si UE. Aceasta dubla si greu de conciliat identitate are o proiectie convulsiva reactualizata in conflictul dintre presedintele prooccidental Victor Iuscenko si primul ministru Victor Ianukovici, prorus. Amandoi se numesc Victor, dar, din pacate pentru tara lor, ei nu pot fi victoriosi impreuna.

Revolutia portocalie din toamna anului 2004 a dat castig de cauza partidei prezidentiale. Evolutia interna din ultimii doi ani a dat tot mai mult castig de cauza partidelor si intereselor promoscovite. Daca provesticii au inceput sa se certe intre ei, proesticii au strans randurile. Situatia a redevenit exploziva. Se vorbeste insistent de loialitatile conflictuale ale aceleias