"Acum nu ştiu decât că îmi e dor de noi/ Măiastră mamă. Zână dulce-n nume/ În slava ta liber peste lume/ Fruntea şi genunchiu-mi încovoi", versuri din poezia câştigătoare "Doamna şi vagabondul" a lui Leonard, arestat pentru trafic de droguri. Dincolo de gratii şi gardieni, rar îşi deschid sufletul. Uneori bravează, alteori se ascund, iar alteori te gonesc doar dintr-o singură privire. Câţiva deţinuţi de la Penitenciarul Rahova adunaţi ieri în sala de spectacole a închisorii au vrut în aplauzele şi susţinerile colegilor de suferinţă să-şi exprime în versuri, sau nu, sentimentele faţă de persoanele iubite din viaţa lor. Totul în ceea ce s-a vrut a fi un concurs de declaraţii de dragoste.

Publicul, cu simpatii şi antipatii, a aplaudat, a vociferat sau şi-a susţinut cu aplomb favoriţii. Spectacolul artistic a debutat cu o scurtă prezentare a sărbătorii de Dragobete, când am putut afla că primăvara "este anotimpul în care oamenii, dar în special cei tineri intră în rezonanţă cu el". Ne-am întrebat de ce "în special cei tineri", şi de ce n-ar putea şi sexagenarul ieşit dintr-o iarnă crudă şi friguroasă să "intre în rezonanţă" cu ghioceii şi zambilele de afară? Sau poate era vorba de "în special cei tineri" în suflet şi în simţiri?

Să revenim în sală, unde scena încadrată de o reproducere a Giocondei şi două măşti albe care plâng, ba mai mult par chiar furioase, aşteaptă ca membrii formaţiei Dinamic Grup să-şi ocupe locurile. Nu prea sună mai nimic dinamic, când "megastaru'" închisorii, un puşti la vreo 20 de ani cu blugi prespălaţi, se reproduce pe scenă în timp ce ba încearcă să facă pe Bittman ("primăvara începe cu tine (...)/ prima dragoste nu, nu se uită niciodat"), ba pe Bodo de la Proconsul, ba pe Nicu Alifantis. Sala freamătă, aplaudă.

Bat ritmu' din picioare, se fac glume. Un tip cu un craniu desenat pe geacă bate din palme şi pare chiar