Oficiali români şi generali unguri au participat astăzi, la Şieu Măgheruş, la dezvelirea unui monument ridicat pe cheltuiala statului român. Urmaşii celor morţi, maghiari din România dar şi din Slovacia şi Ungaria se zbat de mulţi ani pentru marcarea locului unde au fost ucişi de ruşi părinţii şi bunicii lor În urmă cu 65 de ani, în septembrie şi octombrie 1944 între localităţile Sărăţel şi Arcalia ostilităţile între armata maghiară în retragere şi ruşi s-au soldat cu pierderi grele de ambele părţi. Zeci de soldaţi din ambele tabere au murit în luptele de aici însă tratamentul acordat port-mortem a fost diferit în funcţie de armata sub steagul căreia au luptat. Morţii ruşilor au ajuns în Cimitirul Eroilor din Bistriţa în timp ce maghiarii au fost îngropaţi pe un deal, iar crucile puse atunci, distruse de timp şi animale.

Indiferenţă timp 65 de ani

Din anii 90 rudele celor îngropaţi s-au zbătut să afle pe unde le zac cei morţi în 1944. Cel mai insistent, un maghiar din Covasna, avea 10 ani când i-a murit părintele şi cineva l-a dus câţiva ani mai târziu să vadă, de la şosea, locul de îngropare. Tatăl lui Lazăr Zoltan  n-a murit de glonţ, ci strivit de un autocamion al ruşilor:” tata era curier rapid şi pe motocicletă fiind, a fost zdrobit de o maşină a armatei ruse, care a intrat în el”, povesteşte bătrânul, în timp ce îi arată nepoţelului de nici 7 ani unde este îngropat străbunicul. Omul nu s-a lăsat şi imediat ce vremurile i-au permis a început o asiduă corespondenţă cu instituţiile armatei maghiare pentru a afla circumstanţele morţii. Are un dosar impresionant cu toţi cei 24 de soldaţi îngropaţi alături de tatăl său pe un deal din comuna Şieu Măgheruş. În timp i-a contactat şi pe rudele celorlalţi, parlamentari, oficialităţi din comună şi a cerut un singur lucru: să li se împrejmuiască locul de veci şi să se marcheze locul cu un monum