Biblioteca din pod Nu ştiu dacă am citit cu atâta plăcere romanele lui Henry Bordeaux pentru că au o frazare sobră, economică, clară, fără emfază, sau pentru că întâmplările se petrec sub munţi, ca aceia pe care am dorit să-i urc în toate vacanţele mele. Henry Bordeaux este un scriitor care şi-a petrecut viaţa transplantând tradiţia provinciei franceze Savoia în mediul citadin parizian. Pendulând între aceste două repere, se consacră ca romancier şi, la sfârşitul Primului Război Mondial, este ales în Academia Franceză. A doua parte a vieţii sale adoptă o afiliere politică dezamăgitoare pentru ţara sa, alăturându-se regimului mareşalului Pétain, poate şi datorită faptului că îl cunoaşte pe acesta din timpul Primului Război Mondial. După Eliberare, este radiat de pe listele colaboraţioniştilor datorită insistenţelor lui Georges Duhamel, pe atunci secretar al Academiei Franceze. Are relaţii literare cu medici-scriitori ca Leon Daudet, pe care-l întâlneşte la colegiu, dar în special cu Paul Bourget, pe care-l recunoaşte ca maestru. Cu acesta are în comun soliditatea credinţei catolice transplantată în comunitatea provincială loială ei. Dar pe aceasta din urmă o cultivă în relaţiile familiale, care nu pot exista decât bazate pe etica ancestrală. În răstimpul petrecut la Paris, Henry Bordeaux vine în contact cu lumea medicală, luând din aceasta un subiect de roman: La croisée des chemins (Răscruce de drumuri). Pascal Rouvrat, un tânăr provincial, studiază medicina la Paris şi este reţinut pentru merite deosebite la clinica profesorului său, dar o cunoaşte în acelaşi timp pe Laurence, cu care se logodeşte. Amănuntele privitoare la viaţa studenţească din jurul amfiteatrelor medicale dovedesc o bună cunoaştere a lor. Când lucrurile mergeau cum nu se poate mai bine, tatăl lui Pascal moare pe neaşteptate, ceea ce face ca tânărul asistent să fie obligat să părăs