Cică opoziţia nu face grevă parlamentară, ci trage chiulul cu neruşinare, pe banu’ contribuabilului. Aşa încearcă puterea să capitalizeze electoral o criză politică de care este în întregime responsabilă: ducând pe noi culmi de populism un şlagăr vechi şi ridicol. Oamenii muncii de la oraşe şi sate sunt îndemnaţi să înfiereze trândăvia care subminează România. De-aia merge ţara prost: nu fiindcă e rău guvernată, ci pentru că nu toţi aleşii pontează la timp.
"Lenea" adversarilor a devenit o temă recurentă pentru propaganda portocalie. Toată campania împotriva lui Crin Antonescu este construită practic în jurul aceleiaşi idei: liderul liberal e puturos şi chiulangiu. Nu se scoală devreme, deci nu poate ajunge departe!
Interesant e faptul că exact aceeaşi retorică a fost utilizată, în urmă cu patru ani, împotriva lui Sorin Oprescu, aflat în cursa pentru Primăria Capitalei. Strategia a eşuat lamentabil. Nu numai că Oprescu a câştigat atunci, dar are mari şanse să o facă din nou. Indiferent de ora la care se trezeşte dimineaţa, popularitatea sa e infinit mai mare decât cea a matinalului Adriean Videanu, pe care deszăpezirile îl prindeau invariabil la Saint Moritz şi inundaţiile pe Coasta de Azur.
Şi totuşi, tacticienii puterii mizează în continuare pe acelaşi discurs anacronic, amintind mai degrabă de propaganda proletcultistă, decât de Europa mileniului trei. Par obsedaţi de ceasul deşteptător, de munca normată, de refrenele heirupiste. Contabilizează absenţele, demască neostoit lipsa de abnegaţie a adversarilor politici. Care dorm iresponsabil în papuci, în timp ce guvernanţii se spetesc pentru propăşirea patriei. Premierul Ungureanu a preluat imediat tonul colhoznic produs de diapazonul dirijorului de la Cotroceni. În gura sa sună chiar mai fals şi mai strident decât în cea a lui Emil Boc.
Corupţia, comunismul, criza nu