Ar fi putut fi un an al bucuriei pentru Europa. In noiembrie aniversam 20 de ani de la caderea Zidului din Berlin, iar anul acesta se implinesc cinci ani de la extinderea Uniunii Europene printr-un adevarat "Big Bang". Divizarea Europei impusa de Razboiul Rece s-a incheiat cu adevarat. Dar in loc sa ne bucuram de focuri de artificii, Europa e amenintata de focul crizei globale, cea mai mare provocare din 1989 si pana in prezent. Dupa ani de crestere solida si putere de rezistenta remarcabila, noile tari membre ale UE sunt lovite puternic de turbulentele economice incepute in Occident.
Integrarea in economia globala, o sursa vitala de capital, stabilitate si inovare, s-a transformat intr-o amenintare pentru multe dintre aceste tari – adevar valabil atat pentru sectorul financiar, cat si pentru economiile reale. Intrebarea dura este insa daca aceasta criza ar putea duce la destramarea integrarii europene. Daca vrem ca Uniunea Europeana sa iasa consolidata din criza, trebuie sa abordam patru probleme esentiale.
Prima chestiune este continuarea extinderii. Uniunea Europeana este indiscutabil un succes, cea mai mare zona economica integrata a lumii, reprezentand peste 30% din PIB-ul global si 17% din comertul mondial. Chiar si in conditii de contractie economica in unele economii din Europa Centrala si de Est, aderarea la UE a dat un impuls cresterii economice: Comisia Euopeana estimeaza ca PIB-ul in noile state membre a crescut in perioada 2004-2009 cu un procent suplimentar de 1,75%. Pentru cele 15 state care compuneau UE inainte de acel "Big Bang", extinderea a contribuit semnificativ la cresterea economica, oferindu-le oportunitati de investitii si o cerere externa crescuta: 7,5% din exporturile vechilor state membre s-au indreptat in 2007 catre noii membri; in 1999, erau 4,7%. De fapt, pana in 2007, Europa Centrala si de Est a devenit a doua des
