Domnule Cristoiu, sfatul dat de Dumneavoastra in articol era unul stralucit! Mi-a fost teama mai demult ca o sa-i sugerati lui Nastase sa faca aceasta miscare curajoasa sau ca Nastase insusi pregateste o astfel de lovitura de imagine - sa accepte perchezitia dupa victoria din Camera. Ne-am inselat amandoi - totusi dumneavoastra mai mult. Editorialul meu de miercuri, 8 martie, semnificativ intitulat "Adrian Nastase trebuie sa accepte perchezitia", se incheia astfel:
"Asa cum am mai scris, respingerea de catre Parlament a cererii de perchezitie ii da posibilitatea de a dovedi ca e politicianul care se pretinde. In aceasta ipostaza, de politician lucid, nu se poate ca Adrian Nastase sa nu-si dea seama ca victoria din Parlament se poate transforma in dezastru. Daca nu anunta ca e de acord cu perchezitia. (...) daca Adrian Nastase stie ca perchezitia n-are cum sa ofere o proba impotriva sa, nu mai exista nici un motiv acum, cand Parlamentul a votat pentru el din solidaritate, sa nu declare ca e de acord cu perchezitia.
Sa nu inteleaga Adrian Nastase ca abia acum, dupa votul din Parlament, refuzul perchezitiei il face suspect? Chiar si in ochii celor care, asemenea mie, mai cred (deocamdata!) ca e nevinovat".
Scris dupa votul din Parlament, editorialul nu facea altceva decat sa exprime o credinta pe care am avut-o de la inceputul taraboiului cu cererea de perchezitie. Si anume.
Adrian Nastase n-are nimic de ascuns procurorilor. Stie ca pot veni procurorii si sa-i caute si sub cerul gurii, tot nu vor gasi proba ca a numit un demnitar in schimbul unor termopane. Om politic fiind, harsit in batalii si mai mari decat aceasta, si-a facut insa un plan genial. Refuza perchezitia pana in clipa in care ea va depinde numai si numai de el. Dupa ce obtine toate argumentele ca nu poate fi perchezitionat, daca nu vrea (respingerea de catre Biroul Camerei a c
