Gică Popescu crede în revenirea Regelui pe banca tehnică, dar consideră că acesta trebuie să se împace cu ideea că nimeni nu va mai fi ca el.
În Bucureşti cerne o burniţă de o jumătate de oră, iar traficul a paralizat oraşul. Întârzii un sfert de oră la interviul cu Gică Popescu şi primul lucru pe care mi-l arată fostul căpitan al Barcelonei e ceasul. „Din timpul pentru interviu am pierdut. Peste o oră am întâlnire la o bancă. Şi se lucrează tot mai greu cu băncile, de când statul a devenit cel mai important client al lor", spune Baciul. În biroul de sticlă de la „GP Holding", aşa cum scrie pe plăcuţa aurie de la intrare, tabloul cu Gică ridicând Cupa Cupelor în 1997 se pierde printre hărţi cu terenuri din jurul capitalei, machete de hoteluri şi eoliene în miniatură.
„Adevărul": Ce mai faci?
Gică Popescu: Mulţumesc bine. Aştept să treacă criza...
Şi cum aştepţi?
Păi, deocamdată îmi îmbunătăţesc jocul de tenis de câmp.
Mai joci cu Ion Crăciunescu?
Mai joc, dar eu am trecut deja la nivel superior. Am câţiva subalterni cu care mă întrec.
Te lasă să câştigi?
Niciodată! Dimpotrivă, ard pe teren să mă bată! Fotbal nu prea joc, din păcate. Doar la meciurile caritabile la care suntem invitaţi eu şi Gică.
Chiar, cum a fost la Hamburg, săptămâna trecută?
Superb! I-am zis şi lui Hagi: „Cumnate, uită-te la Figo, la Zidane, cât de modeşti pot fi!". La un moment dat, în timpul meciului, am aruncat un ochi pe banca de rezerve. Ştii cine erau acolo? Figo, Gică, Lehmann, Karembeu... Mamă, mamă, ce fotbalişti!
Ronaldo a mai slăbit...
Da, cred că un kilogram, două... I-am zis în vestiar: „Nu ţi-e băi, ruşine, cu burtica asta? Ai jucat contra noastră la meciul tău de retragere, cred că aveai 30 de kilograme în plus. Acum cred că ţi-au mai rămas vreo 28...!". Iar el, imediat: „Gică, nu tu trebuie să vorbeş
