Dacă viitorul atac al pesediştilor la adresa PNL va fi condus de către Vanghelie, căruia îi va răspunde Norica Nicolai, atunci înseamnă că nu s-a hotărât nimic.

Scandalul politic din jurul moşiei achiziţionate de clanul Băsescu a reaprins divergenţele din USL. E tot mai clar că între PSD şi PNL se instalează o antipatie, ce va deveni cronică, o suspiciune reciprocă, din care vor izvorî acuzaţii demolatoare, dar şi o tensiune periculoasă, din care ceva mai târziu vor ieşi scântei ce-i vor arde pe unii.

În acest moment, nici unul dintre cele două partide importante din alianţa de la guvernare nu are curajul (sau doar pretextul potrivit) pentru a produce gestul unei rupturi definitive. Faptul că, în ultimele zile, PNL a fost criticat dur de către Mircea Geoană, căruia i-a răspuns la fel de dur Puiu Haşotti, arată că jucătorii se atacă doar cu pionii.

Totuşi, faţă de certurile trecute, un ochi atent descoperă mici, dar esenţiale diferenţe. Undeva, în spatele tuturor declaraţiilor belicoase, au reapărut calculele electorale, care trădează posibile reconsiderări de poziţii. De altfel, primul pas concret în redesenarea fronturilor a şi fost făcut, atunci când PNL s-a lepădat destul de abrupt, să recunoaştem, de PC. Să fi înţeles liberalii că Dan Voiculescu e chiar mai antipatizat decât Traian Băsescu?

În acelaşi timp, şi Vasile Blaga pare să priceapă că o dreaptă unificată, dar fără PNL, e un nonsens. Dimpotrivă, o dreaptă unită şi solidă, care să anunţe din vreme un proiect de anvergură pentru România are şanse mari să trimită PSD din nou în corzi. Această posibilitate reprezintă şi motivul principal pentru care pesediştii o scaldă cu graţie ori de câte ori vorbesc despre susţinerea necondiţionată a lui Crin Antonescu la viitoarele alegeri prezidenţiale. Câtă vreme intenţiile lui Ponta rămân nebuloase, PSD poate conduce jocul.

Dar orice înţele