G-2, adica domnul Ionescu cu nevasta-sa. Au decis sa se intalneasca intr-o reuniune de urgenta in urma cu cateva zile, dupa ce au vazut ca deficitele li se adancesc. Ma refer la deficitul extern, unde cheltuiau mai mult decat incasau (consumul nervos pentru plata unei facturi era infinit mai mare decat satisfactia ca au achitat factura, coada la magazin anula bucuria de a-si fi cumparat ceea ce isi doreau etc). Pe scurt, intrari mai mici decat iesirile, scrie Dan Popa pe blogul sau.
Pe plan intern, situatia era la fel de proasta. Alocatiile din buget nu produceau incasari pe masura. Alocau bani pentru copilul lor aflat in clasele primare, iar boul venea acasa cu note proaste.
Si-au cumparat o masina la mana a doua, care le inghitea ban dupa ban si refuza sa ii transporte unde aveau nevoie, cerandu-le in schimb alocari tot mai consistente pe motiv de curea de transmisie proasta, bucse slabe plus toba esapament sparta. In asemenea inumane conditii, evident ca moneda familiala (ionescul, cu i mic) se ducea naibii, iar capitalul strain (vizitele amicilor) nu mai intra ca odinioara.
Ce mai, in realitate scadea vazand cu ochii (expresie ce poate fi considerata pleonasm. Cu ce naibii sa vezi daca nu cu ochii?). De muncit, munceau ca prostii, dar nu reuseau sa isi vanda productia decat in pierdere. Toate pietele erau in picaj, isi spuneau ei tristi. Problemele competitivitatii globale au intrat astfel si pe Aleea Barlacu, fara sa fie invitate. Reuniunea de urgenta se impunea.
Prima decizie a fost sa salveze ceea ce se putea salva. Au alocat astfel 1000 de miliarde de ionesti pentru salvarea competitivitatii si au introdus in sistemul financiar familial alte 2000 de miliarde de ionesti. Intrucat nu aveu acei bani, a trebuit sa ii tipareasca. S-au trezit insa ca lucrurile tot nu s-au imbunatatit. O fi vreo chestie de incredere, si-a
