Am primit, pe mail, o scrisoare de la Dan Voiculescu (o gasiti publicata si pe blogul sau personal). Pe masura ce o citeam, realizam ca sunt in fata unei capodopere. Nu glumesc, nu sunt ironic. Scrisoarea respecta, fara cusur, toate etapele prevazute in manualele de psihologia maselor ca fiind necesare pentru transmiterea unui mesaj propagandistic perfect. Mai putin ultimul stadiu, acela in care vorbele propagandistilor si-au indeplinit deja rolul mobilizator. Acel stadiu de care imi si este cel mai frica.
De ce e important sa identificam mesajele propagandistice printre zecile de discursuri politice ipocrite, bombastice sau pur si simplu mincinoase? Pentru ca scopul practic al propagandei este preluarea puterii sau mentinerea ei prin influentarea constienta a maselor.
Asadar nu mai avem de-a face cu politicieni care se apara disperati in fata acuzelor, cu histrioni innascuti sau cu infometati de glorie. Ci cu oameni care isi calculeaza cu sange rece miscarile pentru a influenta masele in directia dorita: obtinerea puterii. E important pentru ca “puterea nu este un mijloc, puterea este un scop in sine” (Orwell, in "1984").
Propagandistul nu este interesat de explicarea faptelor, nu ridica intrebari si nu are indoieli. In cartile de psihologia maselor sunt descrisi pasii pe care un practician al propagandei trebuie sa-i urmeze in incercarea sa constienta de a influenta publicul*. Putini sunt aceia care reusesc sa respecte cu fidelitate si rafinament manualul propagandistului.
Elemente de propaganda pot fi intalnite si in discursurile lui Traian Basescu sau Crin Antonescu, dar in cazurile lor sunt fie razlete, fie folosite rudimentar. Arareori mi-a fost dat sa vad o trecere atat de minutioasa si completa prin toate etapele necesare transmiterii unui mesaj propagandistic perfect. Din acest punct de vedere, scrisoarea pe car