The Huffington Post face o trecere în revistă a unor ecranizări celebre care nu respectă îndeaproape cărţile din care s-au inspirat. În cele mai multe cazuri publicul afirmă că varianta scrisă este mult mai bună decât cea ecranizată. Asta pentru că există cazuri când cele două diferă atât de mult, încât sunt modificate titlul, personajele, finalul sau chiar firul întregii povestiri. Iată care sunt acestea:
Mulţumim că fumaţi (Thank you for smoking)
În film: Nick Naylor, personajul principal este purtător de cuvânt pentru o companie producătoare de tutun, "Big Tobacco". El face lobby pentru consumul de tutun şi trebuie opună rezistenţă militanţilor împotriva fumatului. În final, se îndrăgosteşte de o frumoasă ziaristă, care îl convinge să renunţe la promovarea viciului, după care el îşi continuă cariera în lobby, dar pentru o altă industrie, nu tot pentru cea producătoare de tutun.
În carte: Acesta este un caz fericit, în care se produce doar o mică abatere de la original. În finalul poveştii originale, sunt chiar colaboratorii săi cei care îl atacă pe la spate, determinându-l să devină un militant împotriva fumatului.
Sunetul apei limpezi (Ring of Bright Water)
În film: Graham Merrill hoinăreşte pe străzile Londrei, când trece prin faţa unui magazine de animale, vede o vidră pe care o cumpără, o duce acasă şi o botează Mij. Curând îşi dă seama că apartamentul unde locuia nu era un habitat destul de bun pentru animalul său de companie, aşa că se mută într-o căsuţă de la ţară, departe de civilizaţie, pe coasta de vest a Scoţiei, unde începe o idilă cu o doctoriţă din zonă. Lucrurile iau apoi o turnură tragică pentru micuţul animal.
În carte: Scriitorul povesteşte cum se mută singur într-o zonă uitată de lume din Scoţia şi începe prin a descrie frumuseţile naturale ale locului cu o profunzime atât de mare, încât vidra apar