Cine crede că întrecerile pentru titlul de "fruntaş al muncii" sunt o metodă socialistă se înşală. Ca mijloc de a obţine un randament sporit din partea salariaţilor, în schimbul unor Cine crede că întrecerile pentru titlul de "fruntaş al muncii" sunt o metodă socialistă se înşală. Ca mijloc de a obţine un randament sporit din partea salariaţilor, în schimbul unor recompense mai degrabă iluzorii, cum ar fi aceea de a-ţi vedea poza expusă la "panoul de onoare", asemenea întreceri neghioabe au fost şi sunt practicate într-o veselie şi în societatea de consum. O demonstrează cu prisosinţă comedia satirică "Premiantul Lunii" (Employee of the Month), care ia peste picior cu haz şmecheria aplicată de şefi pentru a scoate untul din personalul unui gigantic supermarket, unul dintre acele magazine care împânzesc America cu nesfârşitele lor culoare ticsite de mărfuri, cu veşnica îmbulzeală a cumpărătorilor şi parcările gratuite pentru maşinile acestora. Ce poate fi mai plăcut decât să primeşti titlul de "angajatul lunii", iar mutra ta zâmbitoare, arborată la loc de cinste, să stârnească invidia colegilor şi dorinţa lor de a se bucura de aceeaşi cinste? O astfel de dorinţă este însă cu totul străină de unul dintre slujbaşii de la ambalaje, Zack, un chiulangiu de primă mână, căruia prea puţin îi pasă că râvnitul titlu a devenit un fel de monopol al casierului şef, anostul Vince, care l-a primit de 17 ori la rând. Aceasta până când este angajată o nouă şi supersexy casieriţă, care anunţă "urbi et orbi" că nu-şi va acorda favorurile decât unui câştigător al titlului. Pentru că i se scurg ochii după noua angajată, Zack, ajutat şi de câţiva prieteni, îşi va pune serios osul la treabă, mizând pe debitul său verbal şi pe simpatia naturală pe care o degajă, ca să corespundă condiţiei puse, în vreme ce Vince va face pe dracu-n în patru ca să-şi păstreze poziţia câştigată. Cine va ieşi vi