Nu toate conferinţele se aseamănă cu cea analizată în articolul precedent. Există şi unele care nu încearcă neapărat să ne convingă să facem un anumit lucru şi nici să ne îndrume pe "calea cea bună". Pur informative, dacă nu chiar academice, propunîndu-şi să ne transmită ceva, şi, uneori, să ne pună pe gînduri în legătură cu ceea ce ne-au împărtăşit. Conferinţele de la Şosea ale Muzeului Ţăranului Român intră în această din urmă fericită categorie. Reîncepute de aproximativ două luni, ele reînnoadă un ciclu mai vechi. Tematica întîlnirilor lunare de miercuri se învîrte în jurul ideii de tradiţie/tradiţii şi a accepţiilor pe care aceasta le are în momentul actual: cum se deosebesc tradiţiile de obiceiuri, dacă şi cît sînt legate de trecut, în ce măsură au devenit produse de marketing...

Temele abordate sînt, în general, studii de caz ale posibilelor teorii ilustrate mai sus. Întîlnirea din martie a fost despre căluş " cum s-a ajuns de la un dans, la un obicei, o tradiţie, şi, în cele din urmă, la patrimoniu cultural imaterial UNESCO. Deşi mai strict circumscrisă sferei etnografice (prin prezentarea impecabilă a etnocoreologului Anca Giurchescu), nu a fost lipsită de o latură polemică: în ce măsură includerea acestui obicei în patrimoniul UNESCO îl va festiviza şi altera?

Ultima conferinţă, cea din aprilie, a schimbat direcţia tematică, aducînd-o spre actualitate, piaţă, publicitate. Tema era Publicitatea şi marketizarea tradiţiilor gastronomice. Dacă, în privinţa căluşului, era vorba mai curînd de o etichetare şi de o încartiruire a unui anume ritual popular, această ultimă dezbatere se referea la exploatarea comercială a ideii de tradiţie în general. "Tradiţia" preluată de consumerism şi cultura populară devine " după cum afirma Vintilă Mihăilescu " "valoare adăugată". Apartenenţa spaţială şi temporală (de unde eşti?, al cui eşti? " întrebări tipice