Deşi traversează o perioadă grea, după prima cură de chimioterapie la clinica vieneză, Claudia reuşeşte să îşi convingă apropiaţii că este bine.

Cel ce o vede în fiecare zi este tatăl ei şi îi înţelege poate cel mai bine suferinţa pricinuită de tratamentul dur pe care este nevoită să îl urmeze pentru a scăpa de limfomul care i-a întors viaţa pe dos. „Din păcate nu pot sta lângă ea decât în intervalul orar 13.00 - 20.00, pentru că atât li se permite aici vizitatorilor. Se simte şi ea mult mai bine când mă ştie în preajmă, mai încurajată. E normal“, spune Constantin Chelan. Fire puternică şi hotărâtă să iasă învingătoare din lupta cu această boală, Claudia nu lasă o clipă de înţeles că este prea mult pentru ea tot ce i se întâmplă. „Am vorbit ieri cu ea şi ne-a cerut să transmitem mulţumiri tuturor oamenilor care o susţin şi graţie cărora a fost posibilă începerea chimioterapiei la Viena“, povesteşte Diana Mecea, bună prietenă şi colegă de facultate cu Claudia.

Onorată de încrederea oamenilor

Oricât de greu ar fi pe patul spitalului, Clau ştie că trebuie să se facă bine pentru a le fi la rândul ei de folos celor care fără ezitare au sărit să o ajute, ca ea să se poată bucura de viaţă şi să poată deveni medic, aşa cum şi-a dorit mereu. De altfel, trebuie să dea viaţă unei idei, aceea de a face împreună cu prietenii ei o fundaţie care să-i sprijine pe semenii ei aflaţi în suferinţă.