Aproape că nu există persoană care să nu aibă aluniţe de dimensiuni mai mari sau mai mici, în zone mai mult sau mai puţin vizibile. Uneori, ele sunt şarmante, ca un semn distinctiv, dar alteori pot fi inestetice sau pot provoca disconfort, fiindcă sunt poziţionate într-o zonă nedorită sau într-o zonă care le expune frecvent traumatismelor.
Care sunt paşii pe care trebuie să-i urmăm atunci când ne propunem să scăpăm de o aluniţă ne spune doctorul Radu Voicu, medic primar de chirurgie plastică şi reparatorie în cadrul Spitalului Universitar CF 2 din Bucureşti.
VERIFICARE
Primul pas în acest sens în evaluarea aluniţei este dermatoscopia, metodă diagnostică pe care o practică dermatologii. Dermatoscopia permite vizualizarea structurii diverselor formaţiuni de pe piele cu ajutorul unui aparat cu lentile numit dermatoscop. Metoda de investigaţie nu este deloc dureroasă şi face posibilă deosebirea aluniţelor cu potenţial malign de cele inofensive.
Cu diagnosticul prezumptiv putem merge apoi la un chirurg estetician sau la un dermatolog, iar acesta ne va prezenta opţiunile. "În cazul în care aluniţa are potenţial malign, este obligatorie îndepărtarea ei în limitele de siguranţă oncologică: excizia se face la cel puţin 0,5 cm de la marginea aluniţei (în piele sănătoasă) şi în profunzime, inclusiv cu stratul de grăsime al pielii, pentru a se asigura îndepărtarea tuturor celulelor cu potenţial malign", explică medicul Radu Voicu.
După îndepărtarea chirurgicală sub anestezie locală, se efectuează examenul anatomopatologic pentru diagnosticul de certitudine cu privire la tipul de formaţiune tumorală. Cicatricea lăsată de bisturiu nu este tocmai estetică, dar mai important este că prin excizia chirurgicală eliminăm un risc major.
CU LASERUL
Doar aluniţele care nu au potenţial malign pot fi îndepărtate cu l
