ROMANIA CULINARA / Varatic, judetul Neamt"De treci codrii de arama, de departe vezi albind S-auzi mandra glasuire a padurii de argint. Acolo, langa izvoara, iarba pare de omat, Flori albastre tremur ude in vazduhul tamaiet; Pare ca si trunchii vecinici poarta suflete sub coaja Ce suspina printre ramuri cu a glasului lor vraja".
Mihai Eminescu - Calin (file din poveste)
A fost un impuls de moment sa parasim soseaua care uneste Piatra Neamt de Humulesti si sa ne abatem spre drumul vechi al Varaticului, pana la "Padurea de argint". Abia un petec din ce-a fost odinioara, padurea de mesteceni, care l-a inspirat pe Eminescu sa scrie memorabilul vers, e incarcata si acum de un farmec de nespus. Dupa ce am pasit dincolo de poarta de metal, data in laturi, lumea reala a inceput a se topi - asa cum, atingandu-ne obrazul, se topeau fulgi "uriesi" de zapada - si n-a mai ramas decat soptirea unui vers. Nu stim cate clipe (ori veacuri) sa fi trecut. Suflul ni l-am regasit abia cand am pasit pragul pensiunii "Padurea de argint", aflata in imediata vecinatate.
MEMORIA LOCULUI "Cele doua rezervatii naturale - Padurea de argint si Codrii de arama - au avut candva o suprafata mult mai mare", ne spune gazda noastra Elena Pantelimon. "Pe vremea lui Eminescu zona nu era locuita. Padurea de argint si-a luat numele de la scoarta alba, stralucitoare, a mestecenilor. Codrii de arama au fost numiti astfel dupa culoarea de foc, aramie, pe care o au toamna frunzele gorunilor (o varietate de stejar) de pe culmea din apropiere". Cu mana intinsa, ne arata, in zare, rotunjimea domoala a dealului, care abia se observa printre fulgii deveniti tot mai desi. "Pe aici oamenii poarta cu ei amintirea lui Eminescu. Cei mai multi isi boteaza copiii Catalin si Catalina, iar batranii stiu inca povestile despre intalnirile ascunse ale celor doi indragostiti - Mihai si Veronica. Zona este incarc
