Doris Lessing şi-a publicat primele povestiri la sfârşitul anilor ’30, imediat după ce a fugit de acasă la vârsta de 15 ani. Şapte decenii mai târziu, ea a devenit cea mai bătrână persoană care a primit Nobelul pentru Literatură. A publicat peste 50 de volume, însă numele autoarei britanice va fi legat pentru eternitate de romanul „Carnetul auriu“ (1962), considerat o adevărată Biblie a feminismului.

În dimineaţa zilei de 11 octombrie 2007, membrii comisiei Premiului Nobel pentru Literatură au trecut prin emoţii teribile. La telefonul din locuinţa londoneză a lui Doris Lessing nu răspundea nimeni. Doreau să o anunţe că i se decernase cea mai prestigioasă distincţie literară din lume, dar se temeau ca scriitoarea, pe atunci în vârstă de 88 de ani, să nu fi păţit ceva peste noapte.

Temerile lor s-au dovedit a fi neîntemeiate. Doris Lessing pur şi simplu ieşise la cumpărături. A aflat vestea în timp ce se întorcea spre casă, cu sacoşele în mâini. Cu o simplitate dezarmantă, s-a aşezat pe treptele din faţa locuinţei sale pentru a răspunde la întrebările jurnaliştilor. „Am primit toate afurisitele de premii europene. Mi-a plăcut să le câştig pe toate. Iar acum... o adevărată chintă regală", le-a spus ea reporterilor.

Fuga de Africa

Doris Lessing a ales tot timpul drumul mai greu în viaţă. Născută în 1919 în Persia (actualul Iran), ea şi-a petrecut copilăria în Rhodesia de Sud (în prezent Zimbabwe), unde tatăl ei, un fost ofiţer britanic care fusese rănit în Primul Război Mondial, şi-a încercat norocul cu o fermă. Nu i-a reuşit prea bine.

Prinsă de mică între convingerile tradiţionaliste ale familiei şi ale şcolii de călugăriţe pe care a frecventat-o pentru câţiva ani, pe de o parte, şi duritatea unei lumi în care albii încă se considerau stăpânii negrilor, pe de alta, Doris a făcut prima alegere importantă la vârsta de 14