Cvartetul american Kronos, un nume care rezoneaza pentru acel segment de public care are curajul - in masura timpului oferit de traiul cotidian - sa mai incerce si altceva in materie de muzica live, a reusit sa adune cel putin cateva sute de persoane duminica seara, la Bucuresti.
Este adevarat ca vorbim de fapt despre fenomenalul cvartet de coarde care a reusit sa se faca cunoscut, respectat si chiar iubit pe toate meridianele globului prin abordarea unui repertoriu de care lumea fuge, de regula, ca de foc: muzica contemporana. Numai ca, indiferent de modul in care se sustine sau este sustinut din punct de vedere material, cvartetul Kronos, aceasta respectabila institutie care incanta de treizeci si cinci de ani publicul de pretutindeni, a demonstrat la Bucuresti ca, in privinta fenomenului muzical, barierele tin doar de mentalitatea de tip vegetativ. Cea care a avut curajul sa-i invite la Bucuresti este Fundatia "Phoenix", iar prezenta in Sala Radio a peste 700 de spectatori entuziasti a fost dovada ca intuitia organizatorilor a fost buna.
Membrii acestui cvartet, pe numele lor David Harrington - vioara I, John Sherba - vioara a-II-a, Hank Dutt - viola si Jeffrey Zeigler - violoncel, au demonstrat ca se poate canta si cu "lumina in ochi", ca "nu e jenant" sa canti la mai multe instrumente si altceva in afara de literatura clasicilor vienezi, ca notiunea de show reprezinta astazi o conditie sine qua non, inclusiv pentru concertul cameral, ca muzica reprezinta de fapt una dintre cele mai frumoase aventuri ale cunoasterii si ale solidaritatii spirituale a omului, ca fracul si rochia de concert nu sunt de ajuns pentru a impune respectul profesional visat si cate si mai cate. De fapt, am vazut din nou ca un succes este de cele mai multe ori compus dintr-o suma de idei valoroase, articulate in mod coerent, cu o supervizare exterioara de specialitate si
