CRONICA DE RESTAURANT Peste drum de Capsa si de Majestic, trasand unghiul drept intre Calea Victoriei si Strada Sarindar, Hotelul-Restaurant Capitol pare multor bucuresteni o prora care despica aglomeratia din cel mai animat punct al Capitalei. A fost, de-a lungul anilor de glorie, Cafe Royal, Hotel Broft si Hotel Louvre, banca, posta si societate de asigurari. Si-a regasit, in 1976, vocatia de local de lux care ofera "masa si casa".
N-am apucat sa dorm in camerele aliniate pe sase etaje, dar, de dragul unei lecturi recente despre Bucurestiul de altadata, am intrat in restaurant. O incapere eleganta, decorata clasic, in stilul marilor localuri pariziene, unde intalnirea cu veacul al XIX-lea e inevitabila - sobrietate si rafinament burghez, care nu izbuteste, din pacate, sa se reflecte si in meniu.
Aleg, pentru inceput, un "consomme madrilen" care, potrivit retetei clasice frantuzesti, e un amestec a doua supe concentrate: de legume - dominata de telina - si de pasare; nota "madrilena" o dau rosiile taiate marunt si mirodeniile. In afara tomatelor, n-am remarcat insa la Capitol nimic din ingredientele clasice, ba, mai mult, a trebuit sa accept conventia unui consomme cu carne de vacuta. Macar era fierbinte! M-a dres, in schimb, o tartina cu icre cu parfum de mare, pe asternut de somon fume, stropita cu o lamaie dulce, aducand pe jumatate a portocala.
PROVOCARE. In continuare am acceptat provocarea felului principal, specialitatea restaurantului, "medalion de porc (Ã la) Napoleon". In fapt, doua piese la tigaie, acoperite cu ou batut si branza Rocquefort in fasii transparente - bune la gust - , cu sos de capere si garnitura de cartofi natur, dar nimic mai mult. N-am inteles nici apetitul pentru istoria Frantei a nasului acestui fel de mancare. Numele imparatului Napoleon, devenit - cu sau fara voie - marca unor capodopere culinare, nu-mi pare cea mai