Agenţia de rating Fitch a contrariat probabil pe mulţi depunctînd, în contextul crizei financiare internţionale actuale, tocmai sistemul bancar din România, considerat cel mai restructurat şi mai avansat sector din România din punctul de vedere al normelor şi standardelor europene prin faptul că a fost preluat aproape în totalitate de bănci străine de renume din Europa Occidentală.
Agenţia de rating Fitch a contrariat probabil pe mulţi depunctînd, în contextul crizei financiare internţionale actuale, tocmai sistemul bancar din România, considerat cel mai restructurat şi mai avansat sector din România din punctul de vedere al normelor şi standardelor europene prin faptul că a fost preluat aproape în totalitate de bănci străine de renume din Europa Occidentală. Vulnerabilităţile pentru care însă acesta a fost depunctat sînt reale, deşi despre acestea în general se evită să se vorbească în România. Şi dintre acestea multe provin tocmai din faptul că aproape toate băncile din sistem sînt străine, iar capitalul autohton, bun sau rău, practic a fost scos în decor.
Viteza de creştere a creditării – incriminată de Fitch, pentru că a întrecut măsura şi posibilităţile economiei, creînd vulnerabilităţi în condiţiile unei crize internaţionale de lichidităţi – derivă exact din acest fapt.
Banul românesc existent pe piaţă n-a fost de interes pentru băncile străine din România, pentru că acestea puteau aduce bani ieftini din afară, de la societăţile lor mamă din ţările de origine, unde, din cauza bancarizării la saturaţie, banul băltea. Era adus aici pentru a face pui prin acordări de credite către entităţi româneşti (firme sau indivizi).
De aici o serie de disfuncţii majore, care nu sînt ale unei bănci sau ale alteia, ci ale întregului sistem bancar din România, populat practic aproape numai de bănci străine. Vechiul ada