Aurelian Craiutu, 'Elogiul moderatiei' Polirom, 2006
Titlul de mai sus este motto-ul primului capitol din “Elogiul moderatiei”, ultima carte a lui Aurelian Craiutu. Este un citat din Thomas Friedman care are o replica la fel de savuroasa in Dilema (Dilema veche), unde Radu Cosasu tine de la inceputul revistei o rubrica numita “Din vieata unui extremist de centru”.
Craiutu este si el un fanatic moderat sau un extremist de centru. Pe linga asta, se contureaza ca cel mai bun teoretician politic roman, iar in prezent preda istoria gindirii politice la Indiana University, Bloomington.
Cartea sa este acel gen de volum pe care, daca as fi bogat, l-as face cadou in masa, politicienilor, ziaristilor, liceenilor si celorlalti cu care impart cetatenia. Ca gest pur egoist: masura profilactica pentru viitorul meu.
Este o carte greu de "povestit". Suficient de serioasa pentru a putea vorbi de un volum academic, dar suficient de bine scrisa si limpede pentru a fi accesibila.
Craiutu face o scurta introducere teoretica, apoi alege citeva exemple de filozofi, intelectuali si politicieni pe care ii incadreaza intr-un concept: moderatia ca mod de gindire a lumii politice si ca mod de actiune pentru a mentine pacea cetatii. Autorul reviziteaza clasici din aceasta perspectiva. Platon este tipic pentru filosoful care vrea sa schimbe radical cetatea:
„devine incapabil sa-si controleze propriile sale pasiuni si inclinatii. Cazind prada dezamagirii, plictiselii sau arogantei, el ajunge sa dispretuiasca in mod profund compromisurile si jumatatile de masura cenusii care caracterizeaza inevitabil lumea dezvrajita a politicii” - pg 30.
Aristotel, in schimb, a criticat solutiile unice si calapodurile universale:
„de aceea conchide Aristotel, orice incercare de a obtine o unitate perfecta este iluzorie si pernicioasa
