– As vrea sa incepem discutia finala despre The Turin international gay &lesbian film festival (subintitulat: Da Sodoma a Hollywood) prin a-l aminti pe David Robinson, „zina“ noastra: el ne-a vorbit de festival, el ne-a ajutat sa ajungem acolo si tot el ne-a dus, intr-o dimineata, sa vedem Minunea care este Museo del Cinema, printre ai carui donatori se afla...
– Am scris deja ca e minunat, grandios, unic, dar n-am dat nici macar o idee despre ce se intimpla in interiorul lui. Despre cit de pasionant si „vertigo-izant“ a fost, inainte de toate, acel tur cu liftul prin burta goala a muzeului, lift care te inalta pina-n micuta cupola – secunda – de unde poti panorama intreg orasul. Ce sa mai zic de turul propriu-zis al muzeului? Nu pot decit sa regret ca, din lipsa de timp, am „facut“ doar parterul, dedicat preistoriei cinematografului (cu lanterne magice, umbre chinezesti, efecte optice si tot tacimul) si doua din cele patru etaje existente. Primul etaj e, de altfel, si cel mai spectaculos: e cel in care ne-am afundat in acele confortabile sezlonguri si am fost martorii nu doar ai proiectiei de pe ecranul din fata, ci si ai momentului culminant pentru intregul show – cel in care toate proiectiile se sting (inclusiv zecile de mini-ecrane video de la etaj), storurile sint ridicate, iar lumina de-afara invadeaza intreg „intunericul relativ“ al muzeului. Once again, thank you, David pentru acest cadou!
– David este, de altfel, cel mai pasionat cunoscator al inceputurilor cinematografului din citi cunosc, un fanatic al filmelor mute; acum, la Torino, a fost mortal cind a declarat – la dezbaterea despre stereotipurile gay –, citez: „toti visam la ziua in care acest festival nu va mai exista!“. Toata lumea a amutit, in frunte cu directorul lui TIGLFF, Giovanni Minerba. De fapt, David avea dreptate: ce vroia el sa spuna este ceea ce am simtit amindoi – adica latur
