Prietenii lui Marian, tânărul care a murit duminică seara încercând să salveze un pescar, spun că era cuminte şi altruist. Ei povestesc că, în urmă cu zece ani, pe când jucau fotbal la Petrăchioaia, Marian le-a sărit în ajutor când nişte băieţi mai mari voiau să-i bată. Bucureşteanul era un bun luptător, dar îşi vedea mereu de treaba lui.

Marian Viorel Damian (27 de ani) era originar din Voluntari, dar se mutase în cartierul Colentina în urmă cu trei ani, la părinţii soţiei sale, Ioana. Totuşi, majoritatea prietenilor săi au rămas în oraşul ilfovean, pe strada Intrarea Nicolae Bălcescu, „uliţa copilăriei“, unde îşi amintesc toţi de el cu părere de rău. Foştii lui tovarăşi de joacă stăteau, ieri, pe stradă şi povesteau cu tristeţe despre băiat.

„Îl ştiu de peste douăzeci de ani. Avea un suflet bun. Îmi plăcea de el pentru că îşi vedea mereu de treabă şi încerca să evite scandalul“, spune Marinică, un băiat din cartier. El povesteşte că pe când erau în liceu, Marian juca mereu fotbal cu ei pe terenul din capătul străzii. „Stătea în poartă. Era înalt şi apăra bine“, îşi aminteşte Marinică.

„Unde este dreptatea?!”

În urmă cu vreo zece ani, pe când echipa din cartier a jucat împotriva unor băieţi din comuna ilfoveană Petrăchioaia, Marian le-a sărit în ajutor colegilor săi, când membrii celeilalte echipe voiau să-i ia la bătaie. „Deşi avea un defect la picioare, se bătea foarte bine. Oricum, nu provoca niciodată scandal. Era mai retras defel şi nu supăra pe nimeni“, îşi aminteşte şi Ion, un alt băiat din zonă.

Părinţii, cei doi fraţi şi rudele mai apropiate erau ieri în ograda de pe Intrarea Nicolae Bălcescu, unde Marian şi-a petrecut cei mai frumoşi ani. „Unde este dreptatea, dacă Dumnezeu l-a luat în timp ce încerca să ajute un om?!“, spunea cu tristeţe o verişoară de-a sa.

Mama lui Marian era distrusă şi nici nu mai putea să vorbe