S-a inchis sezonul la tirgurile de carte. Trist si cenusiu sezon. Doar vacile multicolore si amuzate de la motoare au dat culoare. In rest, pungi personalizate, dar cam goale, fete ingrijorate, nori si stropi de ploaie. O lacrima pentru raposatul Bookarest; cit despre Tirgul International de Carte Bucuresti, vom vedea ce si mai ales unde va fi, la anu’.
Problema impactului vizual al copertei, cea care la urma urmei atrage potentialul client si il determina sa intinda mina spre cartea de pe raft, a cauzat multe nopti albe graficienilor romani (conectati deja volens nolens la tendintele europene si, dupa caz, americane), dar mai ales editorilor.
Doar doua remarce.
Prima este legata de colectia „Memorii“ de la Rao, bine individualizata prin folosirea pe coperta intii a unui portret reprezentativ al subiectului fiecarui volum. O frumoasa succesiune: Regina Noor a Iordaniei, doamna Albright, doamna Clinton si, last, but not least, Marele Bill, foarte zimbitor pe coperta, insa cam slabit dupa operatia pe cord, in pozele de mari dimensiuni de la standul sus-numitului grup editorial. O colectie foarte „americaneasca“ prin forma, prin fond... si implicit de mare succes.
A doua remarca se refera la doua institutii editoriale care se incapatineaza sa produca albume bogat ilustrate. Este vorba despre trustul Noi, cu deja celebrele Bucurestiul interbelic sau Bisericile fortificate, ca sa ma refer doar la cele foarte cunoscute, si despre editura A.D. Libri (in treacat fie spus, condusa de un – inca – tinar si talentat fotograf!) cu somptuosul album Romania, editat in mai multe variante lingvistice sau cu bijuteriile fotografice de format mai mic si foarte accesibile ca pret care prezinta zone turistice romanesti prin imagini absolut deosebite.
In cele din urma, un salut neobositului Razvan Voiculescu, cel care prin Q-T-Raz a adus cartile
