Legile electorale au ajuns să fie modificate după tipicul unui banc – lucru foarte trist și deloc de glumă.
Un tip intră hotărât în cabinetul stomatologic: Bună-ziua, vreau să plombați o carie, dar așa, iute, fără finețuri, anestezii și alte prostii din-alea! Putem începe acum?” Doctorul, impresionat de curaj, încuviințează; tipul deschide ușa cabinetului și zice: ”Hai, mamă soacră, dom’ doctor te-așteaptă!”
Să luăm legea 35/2008 pentru alegerea Camerei și Senatului, în vigoare acum, dar nu pentru mult timp. Scria acolo, foarte frumos, despre introducerea unui registru electoral unic și despre folosirea cărților de alegător – două instrumente împotriva fraudei. Dar când să ne minunăm de curajul partidelor de la putere, citim că dispozițiile finale spun că nu se aplică alegerilor din 2008, ci celor din 2012. La fel, în același proiect putem citi plin de încântare despre delimitarea colegiilor, cum va fi ea făcută de o autoritate independentă, rar și în condiții foarte stricte… dar asta numai după ce guvernul în funcție la acea dată va fi făcut prima delimitare, fix cum va fi dorit el, în limitele legii. De fapt, nu, căci și limitele legii pot fi modificate. Apoi, legea însăși poate fi modificată, eventual de altă putere; și farsa asta ieftină continuă neabătută. Măcar în proiectul proaspăt propus dezbaterii văd că a dispărut ”curajul” ridicol de a înăspri legea electorală doar pentru alegerile de după anul viitor.
De asta nu prea are succes demersul opoziției. Pe plan instituțional puterea aplică ce a devenit deja un precedent ”dacă pot face un lucru atunci înseamnă că sunt îndreptățit”. Și cu siguranță că pot. Demisia în bloc a opoziției va duce, conform legii, doar la alegeri parțiale în colegiile acestora. O moțiune de cenzură nu are cum să treacă, din contră, membrii coaliției au interes să se adopte legea în sine, nu doar să rămână guvernul