Nu cred că, în România, există un oraş mai cîntat în poezie/ literatură decît Sibiul.

Numeroasele antologii apărute în 2007, cînd Sibiul a fost capitală culturală europeană, depun doar parţial mărturie.

Oraşul acesta de pe Cibin, cu origini medievale, are o magie care se transformă în poezie sau teatru. Sibiul este o scenă a lumii, menită să consacre vorbe, gesturi şi fapte culturale în existenţă. Sibiul a fost şi rămîne centrul magic al existenţei mele. Nu m-am născut în Sibiu, dar mi-am trăit aici adolescenţa, marcată profund de atmosfera lui misterioasă. Am încercat să surprind această atmosferă într-o poezie intitulată chiar Sibiu, scrisă la sfîrşitul anilor de liceu şi publicată în volumul de debut, Seară adolescentină, pe care am s-o reproduc integral: „ORAŞ-VITRALIU; paşii lunecînd -/ piaţa e încă goală înspre turnul Bisericii/ Evanghelice pe sub bolţile care/ susţin cerul în Pasajul Scărilor/ însoţit de o vioară (cîntă Mozart) înspre/ Muzeul Brukenthal o săsoaică grasă/ şi un bărbat stacojiu/ cu două coşuri de flori coboară tăcuţi/ o tristeţe întîrzie mirarea mea/ în faţa Turnului Olarilor dărăpănat -/ dincolo de zidurile cetăţii zgomote/ parcă aud călăreţii vuind/ îi văd încercuiţi în armurile auto-/ buzelor prin faţa unui liceu SALVE/ scrie deasupra intrării îmi bate inima/ o zi de primăvară din bancă priveam/ afară cum creşte lumina înspre Podul/ Minciunilor bătăile sporindu-mi Ea/ trecu şi Eu am rămas la mijloc nehotărît/ ca şi acum în piaţa unduind". N-a rămas însă singurul meu poem despre Sibiu. S-au adunat în timp 20 de poeme, alcătuind secţiunea Scene din oraşul-vitraliu din volumul Viaţa şi opiniile profesorului Mouse. Recent, aceste poeme au apărut într-un volum de sine stătător, bilingv, traduse în limba engleză de Ştefan Stoenescu sub pseudonimul Heathrow O'Hare, care semnează şi o substanţială prefaţă/ postfaţă. @N