Peste 150 de slujitori ai bisericii au fost supuşi represiunilor în primii ani de ocupaţie sovietică. Despre câţiva dintre ei a scris renumitul scriitor disident rus Alexandr Soljeniţîn în „Arhipelagul Gulag".

Considerată de Lenin „opium pentru popor", religia a fost ţinta urii bolşevice după puciul militar din 1917 din Rusia. Biserici şi mănăstiri închise, distruse sau transformate în săli de distracţie şi depozite, preoţi, călugări şi enoriaşi împuşcaţi sau trimişi în gulag... Aceeaşi politică faţă de Dumnezeu au aplicat comuniştii şi în Basarabia.

Cum a fost ciopârţită Basarabia prin formarea RSSM?

Tăvălugul bolşevic venit peste Basarabia în vara anului 1940 s-a năpustit întâi de toate asupra intelectualităţii. Învăţători, primari, judecători, avocaţi, funcţionari au fost supuşi represiunilor politice în chiar primele zile după ocupaţie. Una dintre categoriile vizate în mod special au constituit-o slujitorii cultelor. Potrivit unor date nedefinitivate, din cei peste 400 de preoţi rămaşi în Basarabia, circa 150 au fost trimişi în Siberia, împuşcaţi pe loc sau condamnaţi la moarte. Povestea a trei preoţi de la Biserica Ciuflea (foto) din Chişinău se înscrie în şirul crimelor comuniste. Doi dintre aceştia au fost confraţi de gulag cu Alexandr Soljeniţîn.

TEODOR FLOREA, CONDAMNAT DE TREI ORI

Teodor Florea s-a născut în 1881 în satul Albineţ, judeţul Bălţi. Termină în 1902 Seminarul Teologic din Chişinău, fiind coleg de promoţie cu Teodor Neaga şi Nicolae Bivol, viitori deputaţi în Sfatul Ţării, iar în 1906 - Academia de Teologie din Kiev. Activează un timp în Basarabia, profesor la seminarul pe care îl absolvise, iar în 1910 guvernul ţarist îl expulzează la Samara, pentru că se opunea rusificării Basarabiei. După un timp, se stabileşte cu traiul la Odesa, unde rămâne şi după unirea Basarabiei cu România, la 27 martie 1918, fiind prof