\"Sper ca Guvernul să nu mărească prea mult pensiile şi salariile bugetarilor\", spune Ionuţ Popescu, într-un interviu pentru Capital. Iar fostul ministru de finanţe ştie ce vorbeşte: în România se coace o situaţie perfectă pentru ca Guvernul să scape din mână cheltuielile bugetare.
Dacă nu cumva criza datoriilor suverane, deocamdată potolită, ia o turnură surprinzătoare pe finalul acestui an, România se va afla într-o poziţie excepţională. Faptele sunt următoarele: creştere economică de minimum 1,5% anul acesta şi de minimum 3% anul viitor; un grad de îndatorare relaxat, 36% din PIB; un deficit controlabil, deşi mare, în jur de 4,4% pentru 2011. Mai adăugaţi şi posibila creştere a veniturilor statului, deocamdată cele mai vizibile fiind sutele de milioane de euro recuperate anul acesta din combaterea traficului de ţigări.
În 2012, Guvernul va avea la dispoziţie, practic pentru prima oară în acest mandat, surse financiare importante. Paradoxal, în cazul României asta e o problemă majoră. Din nefericire, 2012 este şi an electoral, care va fi marcat de fenomenul "pomenilor electorale". De obicei, pomenile nu sunt justificate de performanţele economiei şi de capacitatea financiară a statului. Nu va fi cazul în 2012, când rezultatele, repet, dacă nu se întâmplă vreo nenorocire în afară, vor argumenta plauzibil o mărire a salariilor bugetarilor şi a pensiilor. Nu există niciun guvern politic pe lumea asta care să poată rezista unei asemenea tentaţii. Nu mai vorbim că, după doi ani de criză, guvernul PDL stă ca pe ace. Sondajele sunt proaste, imaginea e subţire.
Sunt sigur că atunci când anunţa reducerile, nici măcar preşedintele nu credea cu toată convingerea ce spunea; că e o măsură temporară, că ne vom reveni, că vor creşte din nou veniturile poporului. Era ceea ce trebuia să spună un politician şi nu o estimare economică bazată
