Toţi membrii lumii literare îl ştiu drept boemul Ticuţă sau poetul care se exprimă în versuri cu aceeaşi uşuriţă cu care vorbeşte.
Scrie versuri pe orice temă şi este considerat un trubadur modern. Comod de felul său, Ticuţă Bojescu a debutat în 1996 cu volumul „Kilometrul zero“.
Cartea a fost considerată de critici o publicaţie „inutilă“, pentru că poemele din cuprins erau ştiute în lumea literară cu multă vreme înainte de a fi publicate.
Nu ştie câte poeme a scris
„Ideea de a scrie poeme şi a o încredinţa tiparului înseamnă reflecţie şi responsabilitate. Odată tipărit poemul nu mai este intim. Aparatul verbal nu întotdeauna îmbracă ideile aşa cum ai vrea să-ţi intre în lacăt cheile. În faţa colii albe de hârtie te mărturiseşti, te uiţi în toate părţile şi doar tu ca autor îţi scrii cărţile“, ne mărturiseşte Constantin Bojescu. Ca şi alţi poeţi consacraţi, nu şi-a numărat niciodată versurile şi nici nu ştie câte poeme a compus. Este însă atât de exigent cu el însuşi încât face referire doar la cele care merită. După cum singur recunoaşte, opera sa nu se regăseşte nici pe un sfert în cărţile publicate.
„Poeţii nu sunt în niciun caz contabili, ca să-şi numere versurile. Pot în schimb să spun că îmi place mult poemul «Iaca» şi o să se înţeleagă de ce din prima strofă: «Mama mea când m-a făcut/ Eu la gură eram mut/ Nu puteam decât să ţip/ Aveam limba de nisip»“, a recitat poetul, adăugând că se adaptează publicului pe care îl are. „Când recit un vers de-al meu mă uit mai întâi cui mă adresez. Dacă-l vezi că-i tremură căciula de la Parkinson nu o să-i reciţi poeme filosofice cu teme din Hegel. Un poet trebuie să-şi atragă publicul, nu să-l respingă“, consideră Bojescu.
Urăşte non-valoarea
Marile nemulţumiri ale poetului sunt legate de lipsa de valoare de care dau dovadă tot mai mulţi autori tineri, precum
