Sebastian întinde mâna către mama sa. Îi atinge faţa, îi aude vorba dulce şi ştie imediat, fără urmă de îndoială, că este cea care i-a dat viaţă. Nu i-a văzut niciodată chipul. Băiatul are 3 ani, dar niciodată nu a văzut cum arată un brad de Crăciun sau ouăle încondeiate de Paşti. S-a născut prematur. A stat în incubator mai bine de o lună şi jumătate, timp în care mama vedea cum organele interne îi cedau rând pe rând. Crizele de apnee nu-i dădeau pace, displazia pulmonară se instalase, iar hernia inghinală bila­terală i-a făcut suferinţa şi mai grea. Zile întregi mama a stat lângă pătuţul micuţului ei, nemişcată, cu sufletul la gură şi cu gândul la Dumnezeu. Rugăciuni fierbinţi se ridicau către Cer, cu credinţa că Sebastian va fi salvat. La o lună şi jumătate medicii i-au anunţat pe părinţi că fiul lor duce în spate o altă povară, poate cea mai grea dintre toate: retinopatie de maturitate, boală ce determină dezlipirea retinei şi, în final, orbirea

"Am născut la Maternitatea «Can­­ta­cuzino» din Bucureşti. Tot acolo medicii au hotărât să-l opereze imediat ce au constatat problema. Dar a avut ghinion. L-au operat doar la un singur ochişor, pentru că s-a stricat laserul şi medicii au fost nevoiţi să intervină la celălalt ochi abia a doua zi", povesteşte Colgiu Liliana, mama copilului. La două săptămâni de la operaţie, mama a aflat vestea tristă a nereuşitei intervenţiei chirurgicale. Disperaţi, părinţii lui Sebastian au început să parcurgă drumul greu şi anevoios al căutărilor. Al încercărilor. Au dat de doctori care le-au spus fără nici o reţinere că fiul lor în veci nu va putea vedea viaţa în culori, dar şi de medici care i-au sfătuit să revină când băiatul se va apropia de vârsta de 3 ani. Situaţia lui Sebi s-a înrăutăţit de-a lungul timpului. Dumnezeu i-a ajutat şi au reuşit să ajungă cu cel mic la o clinică privată din Italia, unde medicii au dat ver